islamsicrestinism-blog crestin ortodox

Despre mantuire

2011-10-24T01:34:00.000-07:00

Pentru crestin,mantuirea incepe azi.Viatacrestinului are perspectiva eternitatii. Dupa documentele de baza alecrestinismului,moartea fapturii umane este nu numai un accident-survenit inurma greselii celor care au actionat impotriva firii lor-ci si o evitare apermanentizarii “nefirescului” ,adica a consecintelor “pacatuluineascultarii”:”pentru ca nu cumva sa-si intinda mana si sa ia roade din pomulvietii,sa manance si sa traiasca in veci”-spune Domnul Dumnezeu,izgonindperechea adamica din Eden(Facere3,22-24).Deci,fara calcarea poruncii,omul ar fi continuat sa traiasca inveci,folosind la momentul potrivit roadele din “pomul vietii”.

Aceasta explicatieeste urmata in Legea Veche de alte interventii ale Domnului: “Iata,Eu astazi ti-ampus inainte viata si moartea,binele si raul…viata si moarte ti-am pus Eu astaziinainte,si binecuvantare si blestem.Alege viata ca sa traiesti tu si urmasiitai” (Deuteronom 30,19).

Totusi,atitudineamorala pe care o solicita VechiulTestament este suplimentata in istoria omenirii de interventia directa sipersonala a lui Dumnezeu,Care ajuta neamul omenesc in instaurarea lui pe drumulmantuirii.Caci prin Intruparea Fiului lui Dumnezeu, omul adamic nu mai poatealege un oarecare “bine”,ci pe Cel trimis spre mantuire, pe cel care asigurabiruinta asupra raului.Apostolul Pavel isi incurajeaza cititorii anuntandu-I camoartea este biruita prin invierea lui Hristos:”Caci precum in Adam totimor,asa si in Hristos toti vor invia”(I Corinteni15,22).Vietuirea morala nu mai este suficienta,ci doar vietuirea “in”Hristos,adica in cel care asigura nemurirea,acelora care Il vor urma.

Deigur, a urma peHristos inseamna si a accepta suferinta si viata pamanteasca, pe langa moarteatrupeasca.Dar nu numai acestea si nu doar a le suporta;ci, lasandu-ne patrunside Duhul lui Hristos,pe Care ni-L trimite dupa Invierea si Inaltarea Lui laceruri. Duhul Lui,Care urma sa ne invete in continuare cum sa ne facem capabilisa ajungem la iubirea fata de Dumnezeu si chiar fata de vrajmasiinostrii.Pentru realizarea acestei porunci,Dumnezeu hotaraste sa patrundapersonal in neputintele si suferintele omenesti; dar nu numai pentru a oferi unmodel de urmat in Fiul Sau-Rascumparatorul-ci pentru ca Dumnezeu sa Seinrudeasca cu firea umana,care traieste in Hristos alaturi de cea divina, inmod neschimbat,neamestecat,nedespartit si neimpartit.Trairea aceasta in toataperioada vietuirii lui Iisus pe pamant si apoi in vesnicie,asigura firii umaneputerea pe care ea o avea inainte de pacatul stramosesc,dar potentata lamaximum,datorita biruintei Fiului ceresc impotriva raului.

Aceasta lucrare de“rascumparare” a omului este realizata de Iisus Hristos,Fiul lui Dumnezeu,dareste organizata si sustinuta de Sfanta Treime,in Care iubirea este liantulvesnic si datator de viata al Celor trei Persoane divine,cat si al celor create“dupa chipul si asemanarea Lor”.Iubirea a fost si este motorul operei demantuire a omenirii.Caci “Dumnezeu asa a iubit lumea,incat pe Fiul Sau-UnulNascut L-a dat,ca oricine crede in El sa nu piara,ci sa aiba viata vesnica”(Ioan 3,16).Iubirea este si porunca debaza la care ne invita Mantuitorul,ea fiind si temelia creatiei lumii.Pentru caiubirea inseamna coeziune si,lucrand in oameni,produce deschiderea catreceilalti,cunoasterea de sine si de semeni,inseamna depasirea sinei propriu si,astfel,implicarea persoanei umane in diamica mantuirii,la care colaboreaza sine cheama Dumnezeu.

Dar ce intelegecrestinul prin mantuire?Ea nu inseamna doar o continua existenta. Unele religiinecrestine vorbesc si ele despre o vesnicie a sufletului,despre o vesniciespirituala a omului,despre o preeminenta a sufletului fata de materie.Ceea ceinsa accentueaza doctrina crestina este caracterul de persoana al omului,adicao convietuire constienta,persoana fiind asemenea Persoanelor divine al Carorchip este el de la creatie, lucru care diferentiaza categoric intelesul crestinal nemuririi.Pronia divina,acea purtare de grija cu care Sfanta Treimeinsoteste si asigura vietuirea creatiei,si in mod special a omului,indrumafiecare persoana umana spre implinirea conturului spiritual pe care DumnezeuI-l prevazuse de la nasterea ei.Ea este infuzata permanent de harul,de energiadivina ce re revarsa asupra ei pentru a-I asigura acea implinire.Crestinul esteintarit-si se poate intari-prin Tainele Bisericii,care-I aduc,fiecare dintreele,un dar suprafiresc.Dar si aici el trebuie sa aleaga daca apeleaza la ele sunu,asa cum trebuie sa aleaga liber daca urmeaza poruncile divine sau nu.Nunumai Dumnezeu mantuieste,ci si omul se mantuiestecu ajutorul Lui.Mantuirea este deci acea desavarsire a implinirii persoaneisale ,a modelului propriu pe care I-l concepuse Dumnezeu in ambitia comuna avietuirii neamului omenesc si a naturii create pentru el.Inseamna atingerea“cotei” dorite pentru el de Dumnezeu.Caci fiecare persoana are “cota”sa, limanulla care Dumnezeirea il asteapta.

Darcineva poate sa nu doreasca aceasta intalnire finala.Cineva poate sacantareasca in alt mod viitorul sau,poate sa aibe un alt punct de vedere lacare sa adere in toata libertatea sa.Omul poate alege raul in modconstient,adica indepartarea de Dumnezeu,sau poate tinde in mod inconstientspre altcineva,chiar spre sinea sa proprie.In aceasta situatie nu mai poate fivorba despre convietuire,caci el nu doreste prezenta altuia in consecinta,sedepersonalizeaza.Respinge comuniunea.Cand acest regres in drumul spredesavarsire se petrece pe pamant,omul mai are inca in jurul sau relatii caresa-l mentina intr-o oarecare convietuire.Dar dupa Judecata din urma,daca va fipersistat in toata respingerea a semenilor si a lui Dumnezeu,el va intra in“moartea cea de-a doua”,in starea de detasare fata de ceilalti,iar nefericireasentimentului de singuratate nu va mai putea constitui o “vietuire”.El poate“dainui”,dar nu traieste,caci nemurirea,viata vesnica, este tesuta dinfericirea comunicarii cu ceilalti si cu Dumnezeu,izvorul vietii.RespingandDumnezeirea,necunoscand iubirea,dainuirea unor asemenea fapturi umane va deveniacel infern,sau “focul vesnic”,alaturi de ingerii rai,despre care vorbesteMantuitorul.(Matei 25,41).

Trebuie retinut ca inJudecata Universala,Dreptul Judecator nu determina situatia celor inviati,cidoar o constata.Dumnezeu ne invita de la inceput sa-I stam alaturi,dar nu nepune catuse.Ne lasa in libertatea de a alege,ne lasa chiar in preajma celuirau,ca sa fie posibila alegerea altcuiva.Ne pune doar o singura conditie:sa numancam dintr-un anume pom.Dar nu L-am ascultat,nu L-am ales pe El,nu I-am statalaturi.

Toata istoria lumiine-o lasa El spre a ne deprinde sa-L alegem,iar invatatura Lui este intarita deHristos,Care ne spune ce este viata vesnica:”aceasta este viata vesnica,sa Tecunoasca pe Tine,singurul Dumnezeu adevarat,si pe Iisus Hristos,pe Care L-aitrimis” (Ioan 17,3)Iar dobandireaei,nemurirea fericita,se realizeaza urmand porunca:”Sa iubesti pe DomnulDumnezeul tau din toata inima ta si din toata puterea ta si din tot cugetultau;iar pe aproapele tau,ca pe tine insuti”(Luca10,27)Atat! Caci “mai mare decat acestea nu este alta porunca”,spune totMantuitorul(Marcu 12,37)

Prinurmare,cea mai mare porunca este iubirea de Dumnezeu si de semeni.Sa remarcamca a cunoaste pe Dumnezeu si pe Fiul Sau nu este o porunca.Acest indemn sprecunoasterea Dumnezeului crestin este o indicare a drumului spre viatavesnica.Dar porunca iubirii apare si in VechiulTestament ,cu deosebirea ca Iisus Hristos specifica fraternitateauniversala a oamenilor(Luca10,39-39).Iar iubirea semenului,adaugata iubirii de Dumnezeu,este cea care senaste cea dintai in viata omului.Dar baza oricarei iubiri autentice sta inrelatia lui cu Dumnezeu.Este vorba de acea dragoste care toate le rabda, carenu se trufeste,toate le sufera…(I Corinteni13),aceea care doreste binele semenului, care deschide inima omului spredialog,spre comuniune.Iubirea de Dumnezeu poate aparea mai tarziu,asa cum ospune si evanghelistul Ioan,pentru ca nu poti iubi pe Dumnezeu,pe Care nu-Lvezi,daca nu iubesti pe fratii tai,pe care-I vezi.

Este deci opedagogie a omului spre a dobandi iubirea.Inima omului nu are contururi fixe.Eaeste elastica,se mareste ca sa devina apta de marea iubire,ea creste chiar pemasura exercitarii iubirii.Chiar si “micile iubiri”,cele nascute dincuprinderea afectiva a fapturilor creatiei necuvantatoare,sporesc capacitateainimii,o dilata.Exercitiul iubirii pregateste iubirea de Dumnezeu.

Toata lupta creştinului este adeprinde iubirea. Iar daca ar întreba cineva în ce fel o poate deprinde celcare nu simte un îndemn, care nu se simte înzestrat spre acest exerciţiu, sa neamintim ceea ce o anume ştiinţă a formulat cu câtva timp în urmă: "funcţiacreează organul", inima fiind - în afara funcţiilor biologice - organuliubirii. Este necesară doar încrederea în chemarea Celui care ne-a asigurat:"îndrăzniţi, Eu am biruit lumea" (loan 16,33). îndrăznind a facefaptele iubirii, acestea se vor instala în inima noastră, păstrându-se caîndemn spre altele asemenea. Fiindcă nici o iubire dezinteresată nu estelipsită de prezenţa harului divin. Să ne comportăm ca şi cum am iubi, şiaceastă deprindere îşi va pune pecetea în inima noastră şi ne va consolida pecalea dobândirii nemuririi fericite, căci orice facem spre binele celor"mai mici" va fi recepţionat de Hristos ca fiind făcut Lui (Matei25,40 şi 46).

Mantuirea(nemurirea fericita) estedarul cu care ne asteapta Dumnezeu si de care vom fi asigurati dupa incheiereatrudei noastre pamantesti.Dar aceasta truda este agoniseala de fiecare clipa aexistentei noastre si devenim nemuritori cu fiecare gest de iubire sau macargand iubitor,acestea devenind intrinseci inimii noastre,ca cercurileconcentrice ale arborelui,cu trecerea timpului.Ne invesnicim din iubire.

Cartea "Pasi spre mantuire" -Anca Manolache

Despre rugaciune

2011-10-21T01:38:00.000-07:00

Din sfintele carti bisericesti aflam ca Dumnezeu a facut ingeri si oameni cu scopul de a-L slavi neincetat si a-I multumi. Ce altceva fac ingerii in ceruri decat ca-L slavesc neincetat pe Dumnezeu?! Oare noi oamenii,pe pamant ,nu se cade sa-i imitam pe ingeri, sa fim recunoascatori si noi catre Ziditorul si sa-i aducem slava si cinste? Caci si omul este un fel de inger amestecat,asa spune Sfantul Ioan Damaschin : ca in om sunt puteri ingeresti spirituale si puteri omenesti materiale.

Omul are misiunea divina sa se inalte neincetat peste hotarele firii sale, peste nevoile sale pamantesti , ca sa se faca un inger intrupat. Aceasta nu este un lucru usor, daca nu va intrebuinta rugaciunile curate, virtutile si toate faptele bune. Rugaciunea s-a nascut in mintea si in inima lui Adam chiar din momentul cand a fost izgonit afara din Rai. Rugaciunea i-a devenit atat de necesara, caci toata fiinta lui simtea nevoia de rugaciune atunci cand a fost instrainat,izgonit d ela fata Ziditorului sau, caci a inceput a suspina si a se ruga cu siroaie de lacrimi,plangand dupa raiul cel pierdut..

Vedem ca toate vietatile de pe fata pamantului sunt multumite cu mediul lor, numai omul nu afla mangaiere si odihna pe pamant. Pasarile canta vesele in codri, fluturii zboara liberi in aer, pestii salta in ape limpezi, oile se indestuleaza cu iarba campului, numai omul, acest calator fara patrie, nu-si afla odihna sufletul sau.

El stie ca nu pe pamant este tara lui, el simte ca in alta parte este casa lui. Pentru aceasta nimic nu-l multumeste in aceasta viata, ca aducandu-si aminte de raiul cel pierdut, de fericirea cea nemuritoare, incepe a suspina si a se ruga. Asa s-a nascut rugaciunea in om, asa a ajuns ea pe pamant impreuna cu dansul; ca un dar dumnezeiesc s-a revarsat peste spinii pamantului, ca o necesitate.

Ce este deci sfanta rugaciune?

Mai intai este o datorie. Cand toate zidirile slavesc pe Dumnezeu cum ar putea omul sa taca? Cum ar putea sa asculte cantecul pasarilor, murmurul apelor, adierea vanturilor si freamatul marilor, iar el sa stea nepasator?! Daca tot universul ceresc formeaza o cantare vesnica inchinata dumnezeirii, dator este si omul sa se inroleze in acest univers, la maretul cor al zidirilor si al naturii, caci afara de om, toate celelalte zidiri, de la astrii cei de sus pana la firele de iarba, nu au alta grija decat sa-L slaveasca pe DUMNEZEU.

Crestinii adevarati s-au trezit cu rugaciunea in bratele maicii lor; cu rugaciunea au crescut in viata, cu rugaciunea in inima au pornit la lupta ptr a-si castiga painea cea de toate zilele. Cu rugaciunea se culcau crestinii, cu ea pe buze se sculau, cu ea mergeau pe drum, cu rugaciunea imbatraneau și tot cu ea se duceau in mormant. Cu rugaciunea omul se inalta spre cer, prin ea se inalta cu Dumnezeul sau si se amesteca cu ingerii.

Rugăciunea este sufletul creştinătăţii. Sfinţii Părinţi spun că rugăciunea este maica tuturor virtuţilor şi din sânul ei se nasc toate celelalte virtuţi. Ea ridică mintea către Dumnezeu, este viaţa lumii, inima credinţei, cununa nădejdii şi sufletul Bisericii. Rugăciunea este pacea familiilor, bucuria soţilor, apărarea copiilor, alinarea bolnavilor, mângâierea văduvelor şi întărirea bătrânilor. Fără rugăciune nici un suflet nu se poate mântui.

Darul si puterea rugaciunii fiind asa de mare, ea are şi cei mai mulţi duşmani: satana, lumea, trupul, plăcerile şi grijile vieţii acesteia. Satana este cel mai mare duşman al rugăciunii, el face orice numai ca omul să nu se roage, să nu ajungă să vorbească cu Dumnezeu. Când omul vrea să se roage el caută să-i dea alte ocupaţii; îl îndeamnă să vorbească, să citească cărţi nefolositoare, să mănânce, să doarmă mult şi multe alte pofte numai să-l îndepărteze de la rugăciune, iar dacă creştinul biruieşte şi începe a se ruga, diavolul se străduieşte să facă tulburare şi ceartă în casă. Seara îi dă omului somn devreme, dimineaţa lenevire, peste zi nenumărate griji, iar în sărbători îi dă dureri de cap sau îi trimite pe cineva, prieteni sau cunoscuţi, ca să-l oprească şi să nu meargă la biserică să se roage.

Vai, câţi creştini sunt înşelaţi astăzi de diavol, câţi nu vor să se roage de ruşinea oamenilor, câţi nu se duc la biserică fiindcă râde lumea, câţi nu găsesc timp de rugăciune toată viaţa pentru că sunt robi ai acestei lumi trecătoare, iar satana îi ţine în braţe cu plăcerile lui.

Mulţi creştini se roagă numai când dau de necazuri sau atunci când cer de la Dumnezeu să le dea şi iar să le dea. După ce au primit de la Dumnezeu împlinirea dorinţelor întorc spatele Domnului ca evreicele care atunci când nasc cu greu cer ajutor Maicii Domnului zicând: "Ajută-mă Marie, uşurează-mă Marie, nu mă lăsa Marie!" După ce nasc iau mătura şi, măturând prin casă zic: "Acum ieşi afară Marie, pleacă Marie!"

Asa sunt multi crestini de-ai nostri, multi care se roaga dar nu li se implinesc rugaciunile si numai ce-i auzi zicand: "Am platit slujbe pe la manastiri, pe la biserici si nu stiu ce se intampla ca nu m-am folosit cu nimic”. Acesti crestini sa fie siguri ca sunt incurcati cu pacate grele nespovedite si Dumnezeu nu vrea ca sa asculte rugaciunile lor mai ales ca de multe ori nu stiu ce cer.

Multi nu cer mai intai cele de folos pentru mantuirea sufletului, pentru iertarea pacatelor, nu cer vreme de pocainta, nu cer tarie in credinta, nu cer dragoste inflacarata, nu cer rabdare in ispite. Cei mai multi cer ca si cei doi ucenici din Evanghelie de astazi; marire pamanteasca, bani multi, spor in cele pamantesti, servicii bune, viata lunga, viitor fericit; cinste de la oameni, sau sa fie bine vazuti in serviciu. Unii, impinsi de dorinta de a li se implini rugaciunea cat mai curand, nu mai tin seama de nimic si se duc orbiti chiar la alte religii, apeleaza la rugaciunile sectantilor, pe la vrajitoare, pe la sinagogile evreilor si astfel amesteca pacate peste pacate, iar rugaciunile lor se fac spre osanda. Altii dau slujbe la biserici, dar cer pierderea dusmanilor, ii pun in pomelnicul de morti ca sa-i omoare Dumnezeu si asa mai departe.

Rugaciunile celor care nu vor sa se spovedeasca cu anii nu sunt primite, nici ale celor care vin in biserica imbracati necuviincios, mai ales femeile care fac sminteala cu imbracamintea tulburand mintea si linistea barbatilor. Rugaciunile femeilor, facute cu capul descoperit, atat la biserica cat si acasa, nu sunt primite. Pentru ca sa fie primita rugaciunea, trebuie sa fie ajutata de celelalte fapte bune: de dragoste catre saraci si toti oamenii necajiti, de milostenii, de post, de iubire catre vrajmasi, de iertare pentru cei care au gresit.

Sa avem smerenie adanca si sa cerem mai intai cele de trebuinta sufletului si apoi cele pamantesti. Preocuparea principala a crestinului adevarat trebuie sa fie pentru cei ce s-au mutat din viata aceasta, pentru cei raposati, parinti, frati, surori, rudenii, care au facut vreun bine in viata, sa le poarte de grija facandu-le rugaciuni, sarindare si parastase; caci multi din cei plecati stau in temnitele iadului si asteapta sa fie salvati de cineva, de rude, de cei apropiati, iar acestia nici nu se gandesc, din contra sunt multi care se tin numai de petreceri, de distractii si pacate. De aceea vin peste ei boli grele, pagube, neajunsuri, despartiri ca sa-si aduca aminte de cei raposati, sa le faca si lor pomenire si usurare de greseli.
La foarte multi crestini nu li se indeplinesc rugaciunile din cauza ca nu vin duminicile la biserica, la masa Imparatului ceresc, aici acasa la El, la Dumnezeu, pentru ca Biserica e casa lui Dumnezeu. Acestia parca ar astepta sa vina Dumnezeu la ei acasa, sa le dea dupa placul lor si dupa poftele lor. Toti cei ce se aseaza si se ridica de la masa fara rugaciune insulta bunatatea dumnezeiasca si rugaciunile lor ca si ale celor ce se arata nemultumiti si cartesc ba de una, ba de alta, nu sunt primite.

Sunt unii parinti care dau o pilda rea copiilor prin faptul ca se aseaza la masa fara sa se inchine sau cu palaria pe cap mancand fara nici un respect din bunatatile lui Dumnezeu, iar copiii lor fac la fel cand ajung mari, pentru ca asa au vazut la parintii lor. Asa se povesteste intr-o carte veche, ca un imparat foarte credincios si temator de Dumnezeu, avea pe langa el o multime de ministri plini de mandrie, ingamfati si fara frica de Dumnezeu. Nu stia imparatul cum sa-i faca sa inteleaga ca purtarea lor este o grosolanie nebuneasca si o mare netrebnicie omeneasca. Ce credeti ca a facut imparatul? A vorbit cu un cersetor pe care l-a chemat si l-a invatat sa vina in ziua urmatoare la ora mesei si cand va fi el la masa impreuna cu toti ministrii lui, sa vina si el si sa se aseze la masa cu palaria pe cap. Sa nu zica nimic, sa manance, apoi sase scoale si sa plece, fara sa spuna nici macar buna ziua.

Asa a facut cersetorul, caci a doua zi pe cand imparatul era la masa cu toti ministri lui ingamfati, a venit si el si fara sa spuna un cuvant, se aseza la masa, mananca si bea cu lacomie cat ii place si cu palaria pe cap. Toti ministri se uitau ingroziti si asteptau sa vada ce zice imparatul. Mare le-a fost mirarea si nu stiau ce sa creada vazand ca imparatul nu zice nimic. Cersetorul se scula de la masa fara sa-i pese de cineva, mancat si baut bine, si, iesind pe usa,se pierdu prin multime.
Mesenii, indignati de comportarea acestui om, zisera imparatului: "Imparate, cum ai putut sa suferi fara sa spui nimic acestui om care a mancat si a baut in fata mariei-tale, cu palaria pe cap si fara sa-ti multumeasca?!” Imparatul i-a lasat sa se framante, apoi luand cuvantul, zise: "Asa faceti si voi in fata Imparatului ceresc, Dumnezeu, caci tot astfel mancati si voi din masa lui cea bogata, pe care ne-o intinde cu atata darnicie, cu atatea bunatati si frumuseti de tot felul, iar voi drept multumire stati intepeniti in mandria voastra ca si cand ati manca si ati bea din cele ce faceti voi. Voi nu voiti sa va supuneti Creatorului si sa-I dati slava si cinste pentru cate ni le da aici pe pamant”.
Auzind ei acestea au plecat smeriti capetele, au inteles lectia si s-au hotarat cu totii sa-si schimbe viata, recunoscand puterea, mila si dragostea lui Dumnezeu si indelunga lui rabdare ce o are pentru toti pacatosii. Oare nu facem si noi asa ca cersetorul din istorioara, fata de bunul Dumnezeu? La fel facem atunci cand nu recunoastem de unde ne vin toate bunatatile pe carele avem, cand nu facem rugaciune la masa si nu-I multumim Lui, cand nu recunoastem ca sanatatea si toate bunurile primite sunt de la El.

Consumam aerul, apa si lumina Lui si toate bunatatile pe care ni le pune inainte masa aceasta de pe fata pamantului; daca le luam si nu-I multumim Lui, nu ne inchinam Lui, nu venim la biserica si nu ne rugam Lui, suntem niste natangi si ticalosi, nerecunoscatori in fata Imparatului ceresc, intocmai ca cel ce s-a ospatat din masa imparatului fara sa-i multumeasca. Unul din motivele pentru care Dumnezeu nu vrea sa implineasca rugaciunile noastre este si acesta; Dumnezeu stie ca pentru ce am primit darurile Lui nu le folosim pentru mantuirea noastra si cerem cu gand rau ca sa le risipim in placerile noastre, asa dupa cum spune apostolul Iacov in epistola sa la cap. IV, v. 3.

Asa este; iata spre exemplu: un om bogat, roaga pe Dumnezeu sa-i inmulteasca averea ca sa se poata desfata si petreaca o viata de trandavie; altul se roaga sa capete sanatatea pierduta, sa scape de boala ce-l necajeste ca sa-si poata lua iarasi viata cea pacatoasa de mai inainte si sa traiasca in desfranare; altul se roaga sa castige un proces ca sa poata rapi mostenirea unor orfani sau vaduve; altii sa reuseasca in afaceri necinstite, altii se roaga sa castige la jocuri de carti, loterie si altele. Poate Dumnezeu sa asculte astfel de rugaciuni? Desigur ca nu!

De aceea zice Domnul Dumnezeu: "Cand va rugati si intindeti mainile voastre, Eu imi intorc ochii de la voi si oricat v-ati ruga nu va ascult, caci astfel de rugaciuni sunt ca niste mirosuri gretoase ce vin din gramezile de gunoaie”. Sfintii Parinti ne spun ca atunci cand citim o cartea sfanta, mai ales Biblia, sa fim atenti ca in acel moment ne vorbeste noua Dumnezeu de acolo si sa facem ceea ce ne spune El noua in carte, adica voia Lui.

Sfinţii Părinţi ne spun că atunci când citim o cartea sfântă, mai ales Biblia, să fim atenţi că în acel moment ne vorbeşte nouă Dumnezeu de acolo şi să facem ceea ce ne spune El nouă în carte, adică voia Lui. Când ne rugăm, vorbim cu Dumnezeu şi îi spunem noi Lui ce ne doare. Dacă noi ascultăm şi facem ce ne spune Dumnezeu din carte, şi El ne ascultă pe noi şi va face ce-i cerem noi, atunci când cererea este bună, când e cu nădejde, cu credinţă şi cu fapte bune şi când ştim ce să cerem. Rugăciunea trebuie să fie şi cu stăruinţă, să aşteptăm cu răbdare aşa cum ne învaţă Domnul Hristos,caci pe multi pacatosi i-a intors Dumnezeu de pe caile pierzarii ,prin rabdarea cuiva ,uneori chiar pe cate un vis inspaimantator. Asa s-a intamplat cu un mare necredincios, dintr-o comuna din apropierea orasului Targoviste,un fapt petrecut de curand.

Acest necredincios nu credea ca exista rai si iad, dimpotriva, prigonea pe cei credinciosi, pentru ca in satul acela avea o functie oarecare si spunea tuturor: "Eu sunt Dumnezeu, eu tai si spanzur aici, eu fac ce vreau cu voi”. Isi prigonea mai ales sotia pe care o oprea sa se duca la biserica; o injura, o da necuratului, o ingrozea cu fel de fel de vorbe urate si cu rautatea lui. Femeia nu mai stia ce sa faca. Facuse si ea rugaciuni, platise pe la biserici, dar nu se schimba nimic. Biata femeie isi pierduse nadejdea de a-l vedea si pe el un om linistit vreodata.
Intr-o zi, nemaiputand de tulburare, plina de suparare, se duce la preotul satului si-i spune necazul. Preotul a indemnat-o la rugaciune spunandu-i: "Nu te deznadajdui, mergi si ai incredere in Dumnezeu, roaga-te si ma voi ruga si eu, ca Dumnezeu poate sa faca din uscat verde si sa-l schimbe dintr-odata incat ai sa te miri de el daca vei avea credinta tare”. Femeia s-a dus acasa si cu lacrimi fierbinti a inceput sa faca rugaciuni, metanii, milostenii si cu lacrimi se ruga lui Dumnezeu sa i se indrepte barbatul.

Nu a trecut mult si, odata dupa rugaciunile acestea fierbinti, pe la miezul noptii se trezeste biata femeie speriata de racnetele lui, caci tipa ca o fiara salbatica. El avea o vedenie infricosata. Se rostogoli si cazu jos din pat, ramanand nemiscat in mijlocul camerei. Sotia lui cand l-a vazut a crezut ca a murit. A aprins repede lumanarea si a vrut sa iasa afara si sa strige la vecini sa o ajute. Cand s-a uitat la el a vazut ca deschisese ochii si intrebandu-l ce i s-a intamplat nu a capatat nici un raspuns. Dupa ce s-a ridicat de jos, acesta s-a asezat pe marginea patului si, cu o voce stinsa, si-a intrebat sotia: "Femeie, unde te inchini tu?” asa de salbatec era ca nu stia nici in ce parte sa se inchine. Dupa ce ii arata icoanele la rasarit, el mai intreba: "Ce rugaciuni zici tu, femeie? Invata-ma si pe mine!”
"Te invat eu pe urma, dar acum citeste aici.” I-a dat cartea si a citit si el Tatal nostru, canu-l stia, a facut semnul Sfintei Cruci si apoi a inceput sa povesteasca ce visase spunand: "M-am pomenit ca au venit la mine doi diavoli inalti de cate doi metri cu coarne si coada, cu par pe ei si negri cum e smoala; le ieseau vapai de foc din gura si din ochi si aveau priviri ingrozitoare. M-au luat cu sila intre ei si m-au dus inaintea Domnului Hristos, care era intr-o lumina cereasca, pe un scaun stralucitor si inconjurat de o multime de ingeri ce cantau cantari de slava.

Atunci acei demoni urati au zis: «Dreptule Judecator, da-ni-l noua pe acest pacatos ca Tu il hranesti, il miluiesti din toate bunatatile Tale, iar el toata viata lui numai noua ne-a slujit, da-ni-l noua!» Atunci Domnul Hristos a zis: «Da, ticalosul, Eu i-am dat minte sa inteleaga ce e bine si ce e rau, dar el si-a ales partea cea rea. Eu i-am dat madulare ca sa le intrebuinteze spre fapte bune iar el si-a cheltuit timpul numai in rautati spre bucuria voastra. De aceea luati-l de aici si aruncati-l in marea cea clocotita cu smoala».
Atunci acei infricosati demoni m-au luat cu ei si in cateva clipe am ajuns intr-un loc trist, parasit, fara aer si verdeata, unde am vazut o mare fara sfarsit care clocotea cu lume in ea, cum clocoteste cafeaua cea neagra la foc, asa era smoala aceea, iar lumea tipa cat putea. Atunci acei demoni au vrut sa ma arunce si pe mine si m-au luat unul de maini si altul de picioare. Eu am inceput sa tip si in momentul acela am sarit in mijlocul casei unde m-am trezit".
Abia a asteptat sa se faca ziua, si dimineata s-a dus la preotul satului si s-a spovedit spunandu-i visul acesta, iar preotul l-a rugat sa spuna daca vrea toate acestea in biserica duminica ce urma ca sa auda toata lumea. Toata lumea l-a ascultat uimita si cu lacrimi in ochi pentru ca nimeni nu-l vazuse niciodata in biserica si-l stiau cat e de pornit impotriva lui Dumnezeu.
Iata ce face Dumnezeu prin puterea rugaciunii. Acest om traieste si spune cu gura de foc la toti, iar cei care-l cunosteau cum era, cand se intalnesc cu ei ii spun: "Ce ma, te-ai pocait?” Dar el le raspunde: "Daca ati vedea si voi ce am vazut eu, n-ati mai zice nimic, ati plange si v-ati pocai si voi, dar vai de voi ca nu stiti ce va asteapta!”
Acum el este primul la biserica, plange si spune la toata lumea, si acestea, iata, dintr-un vis. Cati nu pierd raiul pentru ca se multumesc cu nimicuri, crezandu-se oameni cinstiti, sustinand ca nu fac cine stie ce rele si ca nu sunt pacatosi ca altii. Noi sa-L rugam pe Dumnezeu sa ne asculte rugaciunile cele catre mantuire si sa zicem:

Rugaciune
Stapane, Imparate al cerului si al pamantului, care ai venit in lume sa ne mantuiesti si sa ne faci partasi ai bunatatilor celor negraite, noi n-am stiut pana acum ce cerem, noi n-am stiut pana acum, Doamne, ce vrem, dar am inteles ca tu vrei sa ne dai, ca un Parinte bun, numai ce ne este de folos pentru sufletele noastre.
Ajuta-ne ca sa ne dezlipim mai usor de pamantul acesta trecator, si sa nu mai dorim nimic altceva decat numai pe Tine si Imparatia Ta cea cereasca, ca in ziua Ta cea mare, cand vei veni sa ne judeci cu slava Ta pe norii cerului sa ne asezi la dreapta ta, ca sa fim cu Tine in vecii vecilor. Amin.

Predica la a V-a duminica din Post a Sfintei Maria Egipteanca de Ierodiacon Visarion Iugulescu -"Despre Rugaciune"

Ce sunt sfintii ingeri

2011-10-20T01:23:00.000-07:00

Din cartea "Sfintii ingeri" de Maica Alexandra -Principesa Ileana a Romaniei

Ce sunt ingerii?

In Biblie,ingerii sunt un simplu fapt acceptat. Desi sunt pomeniti de peste doua sute de ori, nu aflam nimic despre crearea lor,nici cand a avut loc, nici nu gasim prea multe descrieri fizice. Faptul nu e chiar atat de straniu cum ar putea sa para la prima vedere. Incepand cu primele capitole, Biblia nu se ocupa de toata omenirea, ci are in vedere ,in principal , istoria actiunii lui Dumnezeu privind omul. Vechiul Testament se ocupa doar de evolutia unei singure natiuni, poporul ales al lui Dumnezeu , cu toate ca aflam si despre alte popoare, din cauza legaturilor lor cu poporul evreu. La fel, relatarea creatiunii descrie inceputul existentei pamantului nostru ,soarele si stelele ,aparitia plantelor ,animalelor si ,i

n sfarsit, a omului. Nu cuprinde nici o descriere in care sa se arate cum si cand au fost create fiintele spirituale. Asta ramane o problema a supozitiilor teologice. Cu toate acestea,inca de la inceput am fost instiintati de prezenta lor in lumea existenta si de interesul pe care ni-l arata ,atat la bine,cat si la necaz.

Pentru o mai buna cunoastere a ingerilor si naturii lor,trebuie sa cercetam mai intai intreaga Biblie,atat Vechiul Testament ,cat si Noul Testament, ca sa cunoastem ceea ce ne-a fost descoperit despre fiintele spirituale; numai dupa aceea putem culege cronologic datele ,in raport cu cartile Bibliei. Dar,in primul rand ,cand ne referim la aceste fiinte ceresti,trebuie sa intelegem ca termenul "inger" este folosit vag si inexact ,pentru ca in greceste inseamna pur si simplu "trimis" si ,corect vorbind, asta s-ar aplica numai celor doua categorii de ingeri in directa relatie cu omul.

Ingerii si Arhanghelii, desi spirite, nu sunt supranaturali. Dumnezeu singur e supranatural pentru ca El singur este necreat. Ca si noi, sfintii ingeri sunt creati ,sunt fiinte naturale,ca o parte a lumii, ca si noi. "Pentru ca intru El au fost facute toate ,cele din ceruri si cele de pe pamant, cele vazute si cele nevazute" (Col 1:16)

Un inger are personalitate,individualitate si o vointa a sa,asa cum avem noi;dar ,pe de alta parte, nu ne seamana. Cand se manifesta in fata noastra,un inger ia infatisare omeneasca,dar ,fizic, nu e niciodata asemenea unei fiinte umane,ci numai imaginea mentala a ei. Daca stim atat de putin despre ei, este pentru ca de regula nu-i vedem cu ochii nostri de fiinta muritoare ,iar perceptia noastra spirituala este fie neclara,fie nedezvoltata.

Cautand sa intelegem mai bine natura angelica ,trebuie sa apelam mai curand la cunoasterea lui Dumnezeu decat la cunoasterea omului. Sfantul Vasile spune ca in ochii lui "substanta lor este o rasuflare de aer sau un foc nemuritor si de aceea sunt localizati ori devin vizibili in forma propriilor lor trupuri ,acelora care sunt demni sa-i vada" . Sfantul Vasile vrea sa spuna ca ei au o individualitate vizibila exprimata in forma umana ,dar intangibila.Sfintii ingeri,de la inceputul creatiei lor ,sunt fiinte complete ,dar fara forma materiala. Sunt de o superioritate absolut incomprehensibila noua, dar fac parte din viata noastra: prin bunatetea nemarginita a lui Dumnezeu ,sunt destinati ,in marile momente ale istoriei ,sa fie mesagerii Celui Preainalt catre cei de jos. Ei sunt si cei care ne conduc pasii,ne pazesc, ne apara ,ne povatuiesc, ne protejeaza si ne alina de la nastere pana la mormant.

Ingerii sunt in intregime spirite pure: nu sunt delimitate nici in timp si nici de spatiu, nici nu

cunosc tineretea sau batranetea ,ci numai viata vesnica in depinatatea ei. Greu ne putem inchipui, si doar ca o umbra, maretia, taria si puterea lor, sau sa intelegem fulgerul care este miscarea lor. "Si fapturile vii aleargau inainte si inapoi, ca scapararile de fulger " (Iez 1: 14) .

Mai mult,muritorii nu pot sa inteleaga libertatea sfintilor ingeri si intinderea intelectului lor,neimpiedicat de creierul fizic. Limpezi cum e cristalul si fara greseala ,necunoscand nici durere nici lipsa,netulburati de indoiala sau teama,nici barbat nici femeie ,ei sunt frumusete,iubire ,viata si actiuni ,sudate intr-o negraita perfectiune individuala. "Cel ce faci pe ingerii Tai duhuri si pe slugile Tale para de foc" (Ps 103: 4). Intr-un anume sens ,daca poate fi exprimat astfel,ei sunt sinele individualizat al propriilor atribuite ale lui Dumnezeu.

Sfintii ingeri stau in prezenta lui Dumnezeu,privind fata Domnului: "Ingerii sunt mai mult decat purtatorii mesajelor divine si calauzitorii oamenilor: ei sunt chiar purtatorii Numelui si ai Puterii lui Dumnezeu. Nimic trandafiriu si nici o dulcegarie poetica nu poti gasi la Ingerii din Biblie: ei sunt licaririle luminii si puterii Domnului Atotputernic" . Fiinta lor este sustinuta de bunatatea lui Dumnezeu si ei participa la puterea,intelepciunea si dragostea Lui. Sunt inaltati spre Dumnezeu ,cea mai mare bucurie a ingerilor a fost sa aleaga liber pe Dumnezeu si sa-I ofere viata toata lor intr-o nesfarsita iubire si cinste. Toate cetele ceresti au luat parte de la inceput la implinirea vointei lui Dumnezeu : Serafimii (Is 6: 2) ,Heruvimii (Iez 10:1) ,Scaunele (Col 1: 16), Domniile (Col 1: 16) ,Stapaniile (1 Pt 3: 22), Puterile (Col 1: 16; Ef 3: 10) ,Incepatoriile (Col 1: 16) ,Arhanghelii (1 Tes 4: 160) si Ingerii. Cele noua coruri au fost si sunt intotdeauna la dispozitia lui Dumnezeu gata oricand sa-I indeplineasca cu precizie planurile : "Laudati-L pe El toti ingerii Lui,laudati-L pe El toate puterile Lui...Sa laude numele Domnului , ca El a zis si s-au facut, El a poruncit si s-au zidit" (Ps 148: 2,5).

" Domnul in cer a gatit scaunul Sau si imparatia Lui peste toti stapaneste. Binecuvantati pe Domnul toti ingerii Lui,cei tari la virtute,care faceti cuvantul Lui si auziti glasul cuvintelor Lui. Binecuvantati pe Domnul toate puterile Lui ,slugile Lui, care faceti voia Lui. Binecuvantati pe Domnul toate lucrurile Lui; in tot locul stapanirii Lui ,binecuvanteaza suflete al meu pe Domnul " (Ps 102: 19-22).

De la inceput,aceste cete ingeresti au fost concepute ca impartite in trei ierarhii. Sfantul Dionisie Areopagitul le numeste "coruri". Acesta este termenul cel mai potrivit, pentru ca intreaga lor activitate este ca un vesnic cant de lauda si de multumire Celui Preainalt.

Intai vin Serafimii, Heruvimii si Scaunele. Acestia sunt sfetnici si nu au de-a face direct cu oamenii , ci sunt cufundati intr-o nesfarsita iubire si adorare a lui Dumnezeu. Nici o alta creatura nu este capabila de o dragoste atat de intensa fata de Dumnezeu. Apoi vin Domniile, Stapaniile si Puterile. Ele sunt intelese ca fiind conducatorii spatiului si stelelor. Planeta noastra,in consecinta ,ca parte a galaxiei ,este sub domnia lor. In alt fel noi nu avem contact direct cu al doilea cor.

In al treilea rand vin Incepatoriile ,Arhanghelii si Ingerii. Acestia au in sarcina lor speciala pamantul nostru. Ei sunt executantii vointei lui Dumnezeu . Studiul nostru se va ocupa mai ales de acest al treilea cor de ingeri. Arhanghelii sunt individualitati distincte si sunt un ordin al fiintelor ceresti in ele insele,impartind natura lor si cu Domniile si cu Ingerii. Si ei sunt mesageri,ca si Ingerii. Sunt sapte Arhangheli, dintre care primii patru sunt mentionati cu numele lor in cartile Bibliei.

1. Mihail (Cine este Dumnezeu) ,cel mai mare conducator al cetelor ceresti. El este cel care a invins balaurul (Lucifer) si l-a alungar din Rai.

2. Gavriil (Omul lui Dumnezeu),ingerul Bunei-Vestiri.

3. Rafail (Vindecatorul lui Dumnezeu), conducatorul ingerilor pazitori si cel ce duce rugaciunile noastre in fata lui Dumnezeu.

4. Uriil( Focul lui Dumnezeu) ,interpretul profetiilor. Numele celorlati trei arhangheli nu se gaseste in Scrpituri.

" Ca Dumnezeu,Omul lui Dumnezeu,Vindecator, Foc". Aici,in absoluta simplitate a interpretarilor numelor arhanghelilor ,avem crampeie trecatoare ale personalitatilor lor,prin care relatiile ce le au cu Dumnezeu devin mai vadite ,ca si puterea si influenta lor. Areopagitul ne da o definitie minunat de clara: "Un inger este un chip al lui Dumnezeu,o manifestare a luminii nevazute ,o oglinda arzatoare,luminoasa,neintinata,fara pata ,nici cusur ,primind toata frumusetea absolutei bunatati dumnezeiesti si aprinzand in ea insasi,cu o iradiere nestricacioasa, bunatatea tacerii tainice."

Cu cat cunoastem mai mult despre ingerii luminii,cu atat suntem mai puternici in inclinarea noastra inspre bine si abilitatea noastra devine mai ascutita in descoperirea si rezistenta la capcanele inteinde de inamicii nostri cei mai acerbi,ingerii intunericului.

"Ingeri fara de trup,care stati inaintea scaunului lui Dumnezeu si cu stralucirile cele de acolo sunteti luminati,si cu revarsari de lumina in veci straluciti si sunteti a doua lumina ,rugati-va lui Hristos sa daruiasca sufletelor noastre pace si mare mila" (Doamne strigat-am ,glasul 1).

Profetul Mohammed-urmas al lui Ismael?

2011-10-19T13:07:00.000-07:00

Musulmanii cred că Mohamed este un descendent al lui Ismael. Ca dovadă a poziţiei lor, musulmanii se referă la genealogii scrise în jurul anilor 770-775 d.Hr. de către Ibn Ishak.

Ceea ce el a scris este foarte gresit. Triburile Ismaelite, mai ales tribul Nebaiot din care, conform lui Ibn Ishak, Mohamed se spune că a venit, erau triburi nomade care au trăit în Sinai şi deşerturile din Cornul Abundenţei. Aceste triburi au dispărut după secolul al 7lea î.Hr.

Familia lui Mohamed a fost o familie Sabaean Yemenită, în timp ce Ismaeliţii, care au trăit în deşerturile din Cornul Abundenţei, au dispărut cu multe secole înainte ca familia lui Mohamed să plece din Yemen.

Istoricii spun că familia lui Mohamed era o familie care a trăit în Saba-Yemen. În secolul 5 d.Hr., Qusayy Bin Kilab, al 8-lea strămoş al lui Mohamed, a adunat o alianţă a multor familii de yemeniţi care formează Quraish, tribul lui Mohamed din care el a provenit mai târziu. Aceste familii au venit să ocupe Mecca, doar în secolul 5 d.Hr. Oraşul Mecca a fost construit de tribul Khuzaa'h în secolul 4 d.Hr.

Familia lui Mohamed nu este conectată la nici un trib Ismaelit pentru că familia lui Mohamed nu a părăsit Yemenul până în secolul 5 d.Hr., şi aceasta este cu aproximativ 1.100 de ani după dispariţia Ismaeliţilor. Tribul lui Mohamed nu ar fi putut trăi în aceleaşi locaţii ca şi triburile Ismaelite, în nici un moment de-a lungul istoriei.

Genealogia fabricată de Ibn-Ishak contrazice cuvintele lui Mohamed, care a exprimat ignoranţa lui despre strămoşii săi înainte de al 17-lea strămoş al său.

Ibn Ishak a fost considerat de către savanţii Musulmani din timpul său ca fiind vinovat de fals şi de fabricaţie de genealogii false. [1]

Cu mult înainte de Ibn Ishak, musulmanii care au trăit în vremea lui Mohamed, de asemenea, au fabricat genealogii într-o încercare de a-l conecta pe Mahomed la urmaşii lui Ismael. Mohamed, el însuşi, a respins toate aceste genealogii false, şi le-a pus limite în ceea ce priveşte genealogia strămoşilor săi. În ceea ce priveşte respingerea proprie a lui Mohamed faţă de genealogiile false, Amru bin al-As a scris:

"Mohamed s-a genealogizat el însuşi în ceea ce priveşte strămoşii săi, până când el a ajuns la al-Nather bin Kinaneh, apoi el a spus, "orice persoană care a susţinut în alt mod sau a adăugat strămoşi în continuare, a minţit."

Prin aceasta, Mohamed a mărturisit că nici el, nici altcineva, nu ştia despre strămoşii lui dincolo de al-Nather bin Kinaneh. Nather bin Kinaneh este al-17-lea stramos în genealogia lui Mohamed, care a fost recunoscut ca fiind adevărat de Mahomed. Alte naraţiuni despre obiceiuri, sau vorbe, ale lui Mohamed, numit Hadit-urile, arată că Mohamed a refuzat să fie genealogizat înainte de Maad, معد despre care unii au sugerat, că a fost strămoşul 4, înainte de al-Nather bin Kinaneh.

Când ne uităm la strămoşii lui Mohamed, este rezonabil să estimăm 30 de ani pentru fiecare generaţie a celor 17 strămoşi ai lui Mohamed. Prin urmare, putem concluziona că Mohamed ştia despre genealogia tribului său, atât de înapoi precum aproximativ 510 ani. Dacă vrem să adăugăm ceilalţi patru strămoşii pe care Mohamed i-a listat, am merge înapoi 630 ani. Adevărul este că, nimeni nu ştia dincolo de această dată. Cum, atunci, a putut Ibn Ishak şi adepţii săi în mod credibil să documenteze o genealogie înapoi până la Ismael, care a trăit în anul 2050 î.Hr.? Acest lucru oferă aproximativ 2.000 de ani între strămoşul 21 al lui Mohamed şi Ismael. Cum ar fi putut pretinde Ibn Ishak că Ismaeliţii au trăit în Mecca în timpul acestei perioade şi să dea detalii despre istoria lor când Mohamed însuşi a spus că nimeni nu ştia despre rudele sale înainte de strămoşul său 17 sau 21? Mecca, nici măcar nu exista în această perioadă, după cum am demonstrat în mod clar. Genealogia lui Ibn Ishak contrazice pretenţiile proprii ale lui Mohamed că el nu a ştiut strămoşii săi mai departe înapoi decât al-Nather bin Kinaneh, al 17-lea strămoş înainte de el însuşi.

Toate genealogiile care au apărut la vremea lui Mohamed au fost considerate de către Mohamed şi adepţii săi apropiaţi ca fiind false.

Multe dintre versiunile Hadith-ulu provenind de la adepţii lui Mohamed, toate raportează că Mohamed s-auopus să fie genealogizat până la Ismael. Toţi cei mai apropiaţi :contemporanii şi adepţii săi au considerat genealogiile care apar în vremea lui ca fiind false. Printre persoanele care au raportat opoziţia lui Mohamed faţă de astfel de genealogii au fost soţia lui, Aisheh, şi vărul său, Ibn Abbas, unul dintre cei mai importanţi naratori pentru Hadith . Ibn Ishak a mers împotriva a ceea ce toate aceste persoane au spus prin crearea de genealogii care conectează strămoşii lui Mohamed cu Ismael.

Ibn Ishak a modificat genealogiile enumerate de Moise în Geneza; el a introdus nume arabe din timpul său şi a contrazis istoria cu privire la Amalec.

Născocirea a mers dincolo de acest lucru. Genealogiile create de Ibn Ishak şi alţii care au venit după el au introdus nume arabice în genealogiile pe care le găsim în Geneza. De exemplu, Ibn Ishak a introdus numele arabic "Ya'rab", care vine de la cuvântul "Arab", listându-l ca fiul lui "Khahtan". Ibn Ishak apoi a înlocuit Khahtan pentru Ioctan, menţionate în cartea Geneza ca fiul lui Eber, fiul lui Arpacşad, şi al treilea fiu al lui Sem, fiul lui Noe. Noi ştim că termenul de "Arab" nu a existat până în secolul al 10-lea î.Hr. Cum, atunci, ar putea fi inserate în istorie la scurt timp după Noe, probabil în jurul anului 5500 î.Hr.?

Ibn Ishak a mers şi mai departe. El a schimbat numele Lud, al patrulea fiu al lui Sem, pentru Luth. El a făcut apoi pe Luth tatăl lui Amalec, care a fost tatăl Amaleciţilor. De asemenea, el a susţinut că Amalec şi tribul său a trăit în Mecca, şi a susţinut că vechii egipteni au fost, de asemenea, descendenţi ai lui Amalec. El a făcut apoi numele original al lui Amalec, "Arib", doar pentru a-l conecta pe el cu arabii. În mod indirect, prin intermediul acestor genealogii false, Ibn Ishak a susţinut că Mecca a existat la vremea lui Noe şi a nepotului său, Lud. Acest lucru contrazice direct faptele istorice pe care le-am examinat înainte, arătând că Mecca nu a existat până în secolul 4 d.Hr.

Amalec este un descendent al lui Esau, fiul lui Isaac. Geneza 36:12 afirmă că Timna a fost o concubina a lui Elifaz, primul născut al lui Esau, şi că ea l-a născut pe Amalec lui Elifaz. Amalec a devenit tatăl Amaleciţilor, care a fost un trib Edomit care iniţial a trăit în Iordania de sud, dar s-a mutat în partea de est a Sinaiului, cum a fost atestat la vremea lui Moise. Amaleciţii au dispărut după secolul al 10-lea î.Hr. Nu există nici o menţiune a lui Amalec în vreo inscripţie sau în scrierile vreunui istoric grec, care ar indica faptul că tribul a trăit în Arabia centrală, de vest sau de nord.

Respingând pretenţia cu privire la Jurhum

Ibn Ishak a susţinut că tribul Jurhum a trăit în Mecca, încă din timpul lui Avraam. El a susţinut de asemenea că Jurhum a fost nepotul lui Ioctan, fiul lui Eber. El a mai susţinut mai departe că numele original al lui Jurhum a fost "Hathrem." Semnificaţia numelui "Hathrem" este faptul că este caracteristic numelor în stilul Arabic folosit la vremea lui Ibn Ishak, din secolul 8 d.Hr. Denumirile care figurează în inscripţiile din Yemen şi Arabia de nord sunt total diferite de stilul denumirilor care figurează în genealogiile lui Ibn Ishak, care reflectă numele generaţiei sale. Este un fapt că nici o inscripţie, nici un istoric grec sau roman, şi nici un geograf care a vizitat Arabia, niciodată nu a menţionat un trib numit Jurhum. Prima menţionare a lui Jurhum o găsim într-o poezie a lui Ummyya bin Abi al-Salet, vărul maternal al lui Mohamed, care a susţinut, de asemenea a fi un profet. Poemul atribuit lui Ummyya spune "Domnul lui Ad şi Jurhum" . Mai întâi de toate, poemul cel mai probabil, a fost compus după evenimentul Islamului, pentru că nu avem în Jahiliyah pre-Islamic nici o menţiune despre Jurhum. Ideea că mulţi din poezia Jahiliyah au fost adăugaţi după Islam este îmbrăţişată de mari cărturari, cum ar fi Tah Hussein, celebrul savant Egiptean. În al doilea rând, pentru cazul argumentului, dacă vrem să recunoaştem originalitatea unui astfel de verset, nu am putut construi pe el o istorie că o naţiune numită Jurhum a existat în Arabia încă din vremea lui Avraam, pentru că Ummyyia a fost contemporan cu Mohamed, şi el nu poate fi o sursă de documentare despre o naţiune care ar fi existat înainte de vremea lui cu 2700 ani. Pentru că nu existau metode de arhivare şi nici de imprimare cum avem noi astăzi, este în general acceptat că tradiţia poate fi considerată ca fiind exactă numai în cazul în care a fost scrisă în decurs de patru secole de scriitori. Dacă Jurhum a existat ca trib în Arabia, ar fi putut fi un mic trib care a apărut după o anumită perioadă de timp după era creştină. Din moment ce nici un scriitor clasic nu a menţionat acest trib, în cazul în care a existat, acesta ar fi trebuit să fi fost nesemnificativ. Poeziile lui Ummyyia sunt pline de mituri: cum ar fi pretenţia lui că Regina Saba, care a vizitat regele Solomon a fost mătuşa lui; el a afirmat aceasta pentru a justifica pretenţia lui la rolul de profeţie. În plus, Ummyyia a avut o relaţie cu un Jinn-diavol, care obişnuia să-l instruiască, ceea ce demonstrează că el a fost o parte a religiei oculte din Arabia. Dacă vrem să acceptăm acest poem ca fiind compus de el, cum putem să ne bazăm pe poeme ale unei astfel de personalităţi pentru a stabili istoria care datează cu 2700 ani înainte de vremea lui?

Enorme greşeli istorice există în Coran, şi în genealogiile create după naşterea Islamului, pentru a sprijini Coranul. Câteva exemple sunt genealogii în ceea ce priveşte Thamud şi Nimrod.

Există şi alte greşeli grave istorice în genealogiile islamice cu privire la tribul Thamud. Thamud este un trib Aaabic, care a apărut în secolul al 8 î.Hr., astfel cum a fost atestat la vremea Regelui Asirian Sargon II prin Inscripţiile lui. Mai târziu, Thamud a pierdut puterea politică cam în secolul 5 d.Hr. Genealogiile Islamice au încercat să susţină declaraţiile din Coran care au plasat Thamud şi Ad - un alt trib Arab care a apărut după Thamud - ca triburile care au venit imediat după Noe. Aşa că ei au creat un tată pentru tribul Thamud şi l-au numit "Thamud." Apoi au pretins el a fost nepotul lui Sem, fiul lui Noe. Toate acestea au fost create doar pentru a potrivi naraţiunea Coranului.

Coranul susţine că tribul Thamud a fost a treia generaţie după Noe, (Coranul a făcut tribul Arab Ad să fie a doua generaţie care urmează după generaţia lui Noe, apoi Thamud ca a treia generaţie, a se vedea Surah 7:69; 23:31,32; 14:8,9) şi a fost condamnat de Allah să fie pedepsit de un vânt. (Vântul a fost zeul care a adus judecata în Zoroastrism. Ştim că aceasta este, de asemenea, o greşeală istorică enormă. Nu numai că Thamud nu a apărut până în secolul 8 î.Hr., dar istoria oficială, după cum arată inscripţiile asiriene, demonstrează că Thamud a continuat să existe în timpul secolului al 7-lea î.Hr. De asemenea, scrieri ale diverşilor geografi Greci şi Romani, care au scris despre Arabia, au spus că Thamud a continuat până în secolul 5 d.Hr. ca un trib organizat din punct de vedere politic, care a ocupat o mare parte din Arabia de nord. Nici un vânt nu a distrus tribul, astfel cum susţine Coranul.

Acest lucru ar trebui să fie suficient pentru a ne convinge, dar există încă o greşeală istorică enormă în genealogiile Islamice. Acest lucru se referă la Nimrod. Conform Geneza 10:8-11, Nimrod a fost primul constructor al oraşelor vechi din Mesopotamia. El a fost fiul lui Cuş, fiul lui Ham, fiul lui Noe. Noi îl putem data între 5000 şi 4500 î.Hr. Genealogiile Islamice susţin în mod corect că Nimrod a fost fiul lui Cuş, dar în mod incorect susţin că el a trăit în preajma vremii lui Avraam. Această afirmaţie falsă despre Nimrod a fost făcută pentru a se conforma cu o greşeală din Coran, care a făcut domnia lui Nimrod la vremea lui Avraam. Coranul spune că Nimrod l-a persecutat pe Avraam şi l-a aruncat într-un foc, care nu i-a făcut rău. Citim acest lucru în Surah al-Anbiya 21:51-70 şi Surah al-Safat 37:95. Naraţiunea din Coran este luată din cartea Evreiască numită Midrash Rabbah, capitolul 17.

Pretenţiile lui Mohamed, Coranul şi Islamul sunt în mod clar nefondate. Chiar dacă astfel de erori istorice au fost acceptate de către adepţi în vremea lui Mohamed, acum avem atât de multe dovezi, care dovedesc că ei sunt în eroare. Cum poate cineva să îmbrăţişeze aceste greşeli enorme, atunci când un simplu studiu de istorie demonstrează cât de greşite sunt ?

Nimeni nu are dreptul de a pretinde că el se trage dintr-un om care a trăit 2.000 ani înaintea lui, decât dacă are documente scrise care dovedesc pretenţia lui. În cazul lui Mohamed, aceste documente, pur şi simplu nu există. Nu avem nici o dovadă că strămoşii lui Mohamed au fost descendenţii lui Ismael.

Voi continua să scriu despre genealogiile Islamice care au început să apară în secolul 8 d.Hr., şi pe care se străduiesc să îl conecteze pe Mohamed cu Ismael. Deja am citat Hadith a lui Mohamed, în care el a interzis orice genealogie care îl descrie mai departe înapoi decât Kinaneh bin Nather, care a trăit cu 17 generaţii înaintea lui. Alt Hadith a lui Mohamed afirmă că el nu vrea să fie genealogizat înainte de Maad معد, despre care unii au sugerat că ar fi persoana a patra înainte de Nather bin Kinaneh. Genealogiile multe care au apărut încă din secolul al 8-lea d.Hr. confirmă aceleaşi informaţii, că genealogia lui Mohamed este limitata la probabil 17 generaţii, înaintea lui, dar cu siguranţă nu mai mult de 21 strămoşii.

De ce este acest lucru semnificativ în căutarea noastră pentru genealogia lui Mohamed? În primul rând, Mohamed însuşi a mărturisit că el nu a ştiut de nici un strămoş înainte de al 17-lea strămoş al său. În al doilea rând, după generaţia a 17-a, începem să observăm diferenţele dintre aceste genealogii. După Maad bin Adnan, numărul 21, genealogiile încep să se contrazică cu diferenţe mari, ceea ce reflectă faptul că autorii unor astfel de genealogii nu au putut găsi resurse pe care să îşi construiască genealogiile lor. Aceasta pentru ca Mohamed a interzis contemporanilor săi de a merge mai departe înapoi decât strămoşul său al 17-lea. Astfel, fiecare a fabricat o genealogie a lui Mohamed diferită faţă de celălalt.

O altă caracteristică interesantă a muncii lor este că toţi biografii au utilizat nume în stilul Arabic din secolele 8 şi 9, dar le-au aplicat nume din generaţia în care a trăit Ismael. Ca un exemplu, găsim o genealogie menţionată de Tabari, în care autorul genealogiei a spus Nebaiot, primul născut al lui Ismael, a născut un fiu sub numele de Al-Awam العوام, şi al-Awam a dat naştere lui al-Saboh الصابوح. Observaţi numele Arabice. În genealogie, denumirile lui al-Awam, şi al-Saboh, respectiv, urmează numelor. Nu găsim acest stil, nici chiar şi în inscripţiile din Arabia de Nord, înaintea erei creştine. În schimb, vedem că aceste nume sunt de acelaşi stil ca şi în perioadele Umayyad şi Abassid, după secole 8 şi 9 d.Hr. (perioada Abassid a început în anul 750 d.Hr.).

Când revenim la genealogia născocită de Ibn Ishak, pe care alţi scriitori musulmani au construit în vremuri mai recente, observăm Arabizarea genealogiei. Aşa cum am afirmat anterior, el l-a enumerat pe fiul lui Nabaiot, primul născut al lui Ismael, ca Yashjub يشجب, fiul lui este Yarob يعرب. Yarob este, în sine, un cuvânt derivat din cuvântul Arab. Ibn Ishak a făcut acest lucru în scopul de a-l face pe Ismael să pară a fi un Arab. Deşi ştim că cuvântul "Arab" nu a fost cunoscut înainte de secolul al 10-lea î.Hr., acest stil pentru nume ca Yarob şi Yashjub este caracteristic pentru secolul 8 d.Hr., în care Ibn Ishak a trăit. O caracteristică comună a tuturor acestor genealogii este faptul că ei pretind că Mohamed se trage din Ismael, şi ei toţi dau un număr limitat de strămoşi între Mohamed şi Ismael.

Există 2.670 ani între Ismael şi Mohamed; o perioadă mare de timp, care nu poate fi acoperită doar cu 40 de generaţii.

Ibn Ishak a enumerat 40 strămoşi. El nu a fost conştient, când a fabricat genealogia lui, că 40 de strămoşi nu sunt suficienţi pentru a acoperi intervalul mare de timp dintre Ismael şi Mohamed. Ismael a trăit în jurul anului 2050 î.Hr., în timp ce Mohamed a emigrat la Medina jur de 620 d.Hr. Prin urmare, există aproximativ 2.670 ani între Ismael şi Mohamed. Cum poate această perioadă mare să fie acoperită de numai 40 de strămoşi?

Prin contrast, Evanghelia după Matei raportează genealogia lui Isus Hristos, atât de înapoi până la Avraam. Noi găsim 42 de strămoşi între Avraam şi Isus, deşi este o perioadă de numai 1.950 de ani. Genealogia lui Mohamed trebuie să dea socoteală de încă alţi 720 de ani.

Un alt lucru de luat în considerare este faptul că o generaţie Evreiască este mai lungă decât o generaţie Arabă. Luaţi în considerare strămoşii lui Isaac de la Avraam la regele David. Multe dintre aceste persoane au fost taţi al primului lor născut atunci când aveau 40 sau 50 de ani. Vedem că între captivitatea în Babilon, în 586 î.Hr., şi naşterea lui Isus, există 14 generaţii. Acest lucru arată că generaţia Evreiască în această perioadă a fost de aproximativ 41 ani. Dar când venim la generaţii Arabe, nu putem permite 41 ani pentru fiecare generaţie. Oamenii de ştiinţă consideră că o generaţie Arabă ar fi avut aproximativ 20 de ani, pentru că Arabi s-au căsătorit când au aveau aproximativ 17-20 de ani, din cauza climei şi mediului lor cultural.

Arheologia din Arabia a confirmat scurtimea relativă a unei generaţii Arabe.

Arheologia confirmă cifrele mai mici pentru generaţiile din Arabia. Dacă studiem seria de regi în Arabia, atât în nordul Arabiei cât şi în Yemen, ajungem să verificăm scurtimea generaţiilor Arabe în raport cu generaţiile din alte locuri, cum ar fi Israel. De exemplu, seria de conducători din Saba şi Himyar din Yemen începe cu Karibil A. în secolul 9-lea î.Hr., şi continuă până la Maadikarib III, Rege al Himyar, care a fost numărul 102, ultimul din serie. El a domnit între anii 575-577 d.Hr. [12] Vedem 102 generaţii de regi într-un interval de aproximativ 1.400 de ani. Amintind că câţiva dintre aceşti conducători erau fraţi ai altor regi din aceeaşi generaţie, găsim între 75 - 80 generaţii, şi concluzionăm că generaţia medie Arabă a fost de aproximativ 17-20 de ani.

Având în vedere scurtimea generaţiei Arabe, să presupunem că fiecare generaţie din genealogia lui Mohamed este de 20 de ani. Deoarece Mohamed este separat de Avraam şi Ismael de 2670 ani, trebuie să fi fost puţin peste 133 de generaţii între ei. Când facem matematica, 2670 ani împărţit la 20 de ani, care este egal cu 133 şi o jumătate de generaţie, nu 35 sau 40, după cum a pretins Ibn Ishak şi alţii care au născocit genealogii pentru strămoşii lui Mohamed. Vedem cât de nepregătiţi şi de neînţelepţi au fost ei de a pretinde că Mohamed este coborât de la Abraham şi fiul său, Ismael.

Cu excepţia genealogiei lui Iisus, care a fost documentată de cărţi scrise din Biblie de-a lungul secolelor, nici o altă familie din istorie vreodată nu şi-a socotit strămoşii lor pe o perioadă de peste 2.000 de ani.

Să ne uităm la aceasta în alt fel. Dacă vom presupune că strămoşul 21 al lui Mohamed este cunoscut, şi dacă vom face o generaţie de 25 ani, mai degrabă decât 20 de ani, apoi strămoşul cu numărul 21 ar fi încă la 525 de ani distanţă de Mohamed. Acest lucru înseamnă că strămoşul 21 al lui Mohamed a trăit între anii 50-70 d.Hr. Acest lucru ar face ruptura între el şi Ismael, de aproximativ 2.000 de ani.

Cu excepţia genealogiei lui Iisus, nici o familie în istorie nu a verificat vreodată strămoşii lor peste o perioadă de 2.000 de ani. Familia lui Iosif, care era din neamul regal al lui Iuda, şi familia Mariei, care era din aceeaşi trib, au putut socoti strămoşii lor atât de departe până la Avraam. Pentru că existau cărţi scrise documentate, ale Bibliei în fiecare generaţie, faptele sunt verificate din nou şi din nou. Ele dau mărturie de promisiunea lui Dumnezeu făcută lui Avraam şi lui Isaac, fiul lui Avraam, pe care Dumnezeu apoi a confirmat-o la aproape fiecare membru al genealogiei Mesianice. Promisiunea divină a lui Dumnezeu i-a însoţit pe alţii în linia Mesianică, cum ar fi Isaac, fiul său, Iacov, şi fiul lui Iacov, Iuda, aşa cum a fost înregistrat de către Moise, în cartea Genezei, prima carte a Bibliei.

Genealogia a continuat să fie înregistrată în multe alte cărţi ale Bibliei. De exemplu, îl vedem pe Dumnezeu care confirmă continuitatea liniei Mesianice în cartea lui Rut prin intermediul lui Boaz, unul dintre strămoşii Regelui David. Promisiunea lui Dumnezeu cu privire la naşterea unui copil divin ca Mântuitor a fost confirmată lui David şi fiului său, Solomon, apoi la mulţi alţi regi, până când ajungem la ultimul rege care a guvernat Iuda, la vremea captivităţii in Babilon, în jur de 586 î.Hr. Confirmarea promisiunii lui Dumnezeu a continuat şi după captivitatea din Babilon. De fapt, Dumnezeu şi-a reînnoit promisiunea către un alt conducător, din linia regală a lui David, Zorobabel, care a devenit guvernator al lui Iuda jurul anului 538 î.Hr.

Mulţi profeţi au proorocit întruparea lui Dumnezeu în formă umană, după ce Zorobabel a fost guvernator. Seria de profeţii continuă până când ajungem la profetul Maleahi, care a scris ultima carte din Vechiul Testament în jurul anului 436 î.Hr. Al treilea capitol din Maleahi începe cu aceste cuvinte:

Iată Eu trimit mesagerul meu, iar el va pregăti calea înaintea mea. Şi Domnul, pe care îl căutaţi, va veni dintr-o dată în templul Său.

Este clar că Dumnezeu din Vechiul Testament, care a vorbit lui Maleahi şi tuturor proorocilor, a fost Cel care a promis că vine, anunţând trimiterea unui mesager pentru a pregăti calea pentru El ca un semn al venirii Lui. Acest mesager a fost Ioan Botezătorul, pe care Dumnezeu l-a chemat în aceeaşi generaţie, în care Hristos a fost întrupat, şi care a mărturisit în Ioan 1:26, 27 cu privire la Iisus. El a spus:

Eu botez cu apă, dar există unul care stă printre voi pe care voi nu îl cunoaşteţi. El este cel care, venind după mine, este privilegiat înainte de mine, a cărui curea de la sandale eu nu sunt vrednic să o dezleg.

Mai târziu, când Ioan a fost întrebat de evrei dacă el era Mesia, a spus în Matei 3:2 că el era "glasul celui ce strigă în pustie." El a fost cel care a venit pentru a pregăti calea înaintea Domnului, care îndeplineşte profeţia lui Isaia 40:3. Ioan Botezătorul a arătat spre Iisus ca Mesia, Fiul lui Dumnezeu, şi Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii.

Există o continuitate completă de înregistrări documentate şi mărturii istorice privind genealogia Mesianică a lui Iisus.

Genealogia regală a continuat să fie bine cunoscută, între vremea lui Maleahi şi a lui Iisus. De fapt, conducătorii din Iuda au continuat domnia lor în Ierusalim în vremea Macabeilor în timpul secolului al 2lea î.Hr. Aceasta înseamnă că perioada, care a fost acoperită numai prin tradiţie orală, până când ajungem la Maria şi Iosif, nu depăşeşte 120-140 de ani. Aceasta a fost o perioadă scurtă de timp în care familiile ar şti despre tatăl bunicului lor, care a trăit 140 ani mai devreme.

Când îl luăm în considerare pe Ioan Botezătorul, despre care există o mărturie scrisă, nu doar în Noul Testament, dar şi în literatura istorică de specialitate, cum ar fi scrierile lui Josephus Flavius, istoricul Evreu-Roman, avem o continuitate completă de înregistrări documentate şi mărturii istorice privind genealogia Mesianică a lui Isus.

Lipsa oricărei înregistrări între Mohamed şi Ismael, care ar sprijini pretenţia Islamică, că Mohamed este coborât din Ismael.

Pe de altă parte, atunci când ajungem la familia lui Mohamed, cel mai vechi strămoş disputabil a fost la 21 de persoane distanţă de la el, şi care a trăit în Yemen, în secolul întâi d.Hr., cum putem conecta strămoşul al 21-lea al lui Mohamed, cu Ismael, care a trăit în Sinai 2.000 ani înainte de el? Nici unul dintre documentele Arabice scrise înainte de Mohamed nu ar putea măcar face aluzie la o astfel de pretenţie.

Islamul, de asemenea, susţine că Avraam şi Ismael au fondat oraşul Mecca, dar Mecca nu a existat înainte de secolul 4 d.Hr. Nu există nici un document istoric scris în timpul celor 2.000 de ani între strămoşul al 21-lea a lui Mohamed şi timpul lui Ismael, care pretinde că strămoşul al 21-lea al lui Mohamed a fost un descendent al lui Ismael. Şi nu există nici un document credibil scrise în timpul dintre strămoşul al 21-lea al lui Mohamed şi vremea lui Mohamed.

Şi dacă aceasta nu ar fi o dovadă suficientă că Mohamed nu ar fi putut descinde din Ismael, avem mărturia a mii de inscripţii, anale şi înregistrările arheologice care vorbesc despre sute de conducători în Arabia care făceau parte din mai multe triburi diferite, dar nici o inscripţie sau înregistrare nu include material despre oricare dintre strămoşii lui Mohamed. Acest lucru poate confirma doar faptul că familia lui Mohamed a fost o familie obişnuită şi necunoscută, ca orice altă familie în Yemen, şi că aceasta niciodată nu a condus în vre-un oraş din Arabia de vest, chiar dacă tradiţia Islamică susţine că aceasta a condus în Mecca.

Imposibilitatea celui de-al 21-lea strămoş al lui Mohamed să pretindă că se trage din Ismael

Pentru că Mohamed a provenit dintr-o familie medie Yemenită, cum se poate ca strămoşul său al 21-lea să deţină informaţii despre strămoşii care au trăit în vremea lui Avraam? Deşi imprimarea a fost inventată în secolul 15-lea, şi arhivarea şi documentarea de atunci încolo a devenit mai organizată, şi mai uşoară, decât în secolele anterioare, nici una dintre familiile din generaţia noastră nu cunoaşte numele strămoşilor lor, care au trăit cu 1.000 de ani în urmă. Cum, atunci, ar putea un om obişnuit, cum ar fi strămoşul al 21-lea al lui Mohamed, care a trăit în jurul secolului 1 d.Hr., să ştie ceva despre un strămoş care a trăit cu 2.000 ani înainte de el?

Din înregistrările asiriene datate intre secolul 9 şi 7 î.Hr., ştim că triburile Ismaelite au trăit ca nomazi în Sinai şi Cornul Abundenţei (Fertile Crescent). Dar nici una dintre aceste înregistrări nu includ numele Ismael. Nici o inscripţie nu arată că ei au numit vre-o persoană cu acest nume. Acest lucru ne demonstrează că ei nu au ştiut genealogia lor de la Ismael. În caz contrar, ei ar fi fost cu siguranţă mândri să fie descendenţii lui, şi l-ar fi înregistrate pe Ismael în fiecare generaţie ulterioară, la fel cum Israeliţii l-au înregistrate pe Isaac, ca parte a patrimoniului lor religios Israelit în fiecare carte veche pe care au scris-o.

Pentru că Ismael nu a primit nici un chemare spirituală din partea lui Dumnezeu, urmaşii săi istorici au fost doar cele douăsprezece triburi care au coborât de la fiii lui. În generaţiile ulterioare, chiar şi urmaşii fiilor săi au uitat de el, inclusiv numele său, chiar dacă timpul între Ismael şi aceste triburi a fost de numai aproximativ 1.200 de ani (între secolul al 7-lea şi 9-lea î.Hr.). De vreme ce acesta este cazul adevărat pentru descendenţii lui Ismael, cum poate un om care a trăit în Yemen, foarte departe de locul unde a trăit Ismael, să concluzioneze că el a coborât de la Ismael, care a trăit 2.000 ani înainte de el? Dacă Ismaeliţii înşişi nu au avut cunoştinţă de originea acestora de la Ismael, cine i-ar fi spus strămoşului al 21-lea al lui Mohamed că el a coborât de la Ismael?

Nu există nici o dovadă că strămoşii lui Mohamed, numărul 17 sau numărul 21, ar fi pretins vre-odată că ar fi descendenţi de la Ismael. Nu există nici un document, scris înainte de Mohamed, care să facă o astfel de pretenţie. Chiar dacă un astfel de document ar fi existat, totuşi acest strămoş nu ar avea nici un drept de a pretinde descendenţa dintr-un om care a trăit cu 2.000 de ani înaintea lui, fără documente scrise, în fiecare generaţie pentru a dovedi cazul său.

Este clar că pretenţia Islamului despre Mohamed provenind de la descendenţii lui Ismael este mai departe de adevăr decât dacă eu aş pretinde că am venit din linia lui Iulius Cesar, care a trăit 2.000 de ani înainte de timpul meu. Chiar dacă aş putea pretinde că al 21-lea strămoş al meu a fost de la Julius Cesar, nu am nimic pentru a confirma pretenţia mea. O astfel de cerere este imposibil de verificat de către oricine care trăieşte în generaţia noastră. De aceea, nimeni astăzi, chiar şi în Roma însăşi, nu susţine descendenţa din Iulius Cesar, şi nici un italian care a trăit 1.000 ani în urmă nu a îndrăznit să facă o astfel de pretenţie. Este de înţeles faptul că, chiar 1000 ani, fără nici o mărturie documentată face pretenţia să fie ridicolă.

A fost un obicei comun în Arabia, la vremea lui Mohamed pentru mulţi dintre cei care au pretins a fi profeţi să pretindă că ei s-ar coborî din figuri Biblice.

O astfel de pretenţie, în cazul în care cineva ar îmbrăţişa-o, ar fi considerată ca abatere de la onestitate şi logică. Cu toate acestea, au existat acei oameni în Arabia, în mod specific la vremea lui Mohamed, care cu bună ştiinţă au pretins că au fost descendenţi din figuri Biblice. Bărbaţi care au pretins a fi profeţi, adesea au susţinut că coboară din figurile cunoscute în istorie, sau din persoane menţionate în Biblie. Umayya bin abi al-Salt, un văr maternal al lui Mohamed, a pretins a fi un profet. El a spus Regina din Saba, care l-a vizitat pe Solomon, a fost mătuşa lui. [13] El a spus aceasta pentru a stabili faptul că el a fost din linia fratelui ei. De asemenea, Tubb'a (liderul Yemenit care a domnit între anii 410 şi 435 d.Hr. şi a ocupat Mecca), a pretins a fi un profet şi a susţinut că Regina din Saba a fost mătuşa lui. [14] De-a lungul istoriei noi am avut oameni ca Umayya bin Abi al-Salt, care au vrut să fie profeţi peste poporul lor. Ei şi-au expus pretenţiile lor, deoarece ştiau că mulţi din jurul lor erau naivi şi ignoranţi şi nu ar respinge pretenţiile lor.

Deşi proorocii falşi dîn Arabia au avut îndrăzneala de a pretinde că au fost descendenţi dintr-un om care a trăit 1.000 de ani înaintea lor, Mohamed a pretins că coboară din Ismael, care a trăit 2.700 ani înaintea lui, totuşi fără nici un document istoric scris. Inima mea merge spre prietenii noştri Musulmani care continuă să îşi încredinţeze destinul lor etern unei pretenţii care este împotriva logicii şi istoriei.

Mohamed a pretins că s-a suit la cer, l-a întâlnit pe Avraam, şi a aflat că el era o copie adevărată a lui Avraam, astfel încât să îşi convingă discipolii săi că el a fost coborât de la Avraam.

Am văzut cum Mohamed a susţinut că Ismael a fost strămoşul său. El a susţinut acest lucru, chiar dacă timpul între Mohamed şi Ismael a fost de aproximativ 2.700 de ani, şi nu au existat documente scrise, în nici un moment în nici o vreme pentru a susţine această afirmaţie.

Dar există mai multe lucruri implicate decât susţinerea unei pretenţii ne-istorice. Mohamed s-a conectat pe el însuşi la Avraam spunând că el a fost o adevărată copie-fizică a lui Avraam, pentru că el s-a urcat la cer, unde el s-a întâlnit cu multe figuri Biblice - şi printre ei a fost Avraam.

De asemenea, el a susţinut că cerul are şapte straturi, copiind ideea îmbrăţişată de multe religii şi secte din vremea lui, cum ar fi Gnosticismul, Manicheismul şi Zoroastrismul. Literatura Gnostică de specialitate face omul responsabil pentru fiecare din cele şapte straturi din cer. Mohamed a susţinut la fel. Mohamed l-a plasate pe Avraam, în stratul al şaptelea din cer, unde el a condus peste credincioşii care au făcut mai multe lucrări, şi au efectuat mai multe ritualuri religioase decât locuitorii din straturile inferioare.

În scopul de a-i convinge pe discipolii săi că el a fost la sămânţa lui Avraam, Mohamed a susţinut că el a fost o copie adevărată a lui Avraam.

Când urmaşii lui l-au întrebat pe Mohamed cum arăta Avraam, el le-a spus că Avraam a fost o copie a lui Mohamed însuşi. El le-a spus:

Nu am văzut un om similar cu el, ca prietenul tău, nici nu este prietenul tău asemănat cu orice persoană ca el. [16] (Prin "prieten", Mohamed s-a desemnat pe sine însuşi.)

Al-Bukhari, cartea de autoritate a Hadith-ului lui Mohamed, îl citează pe Mohamed ca afirmând: "Eu sunt fiul cel mai asemănat cu Avraam." [17] Mohamed a vrut să-i convingă pe discipolii săi că el era sămânţa lui Avraam, aşa că el a pretins că din punct de vedere fizic că el a fost o copie a lui Avraam. Isaac nu a îndrăznit să facă o astfel de pretenţie, deşi el a fost fiul lui Avraam, iar mama lui a fost sora vitregă a lui Avraam. Nici Iacov, sau oricare dintre urmaşii săi care au fost aproape de vremea lui Avraam, nu susţin că au fost o copie fizică a lui Avraam. Cum ar putea un om care a trăit la 2.700 de ani după Avraam să facă o astfel de pretenţie?

Caderea asteroidului pe pamant profetita de Biblie

2011-10-18T12:58:00.000-07:00

Presupun ca ati auzit pe la stiri de asterozi care s-ar putea sa cada pe pamant,ceea ce ar insemna un mare dezastru pentru omenire.Acest fenomen a fost profetit si de Biblie,cu 2000 de ani inainte.

Imaginati-va un apostol al lui Hristos de acum 2000 de ani spunand lumii ca o stea din cer sau un "munte mare" (asteroid)o sa cada din cer peste o treime din ape.Pentru omul acelor vremuri,o stea este cat o musca,asa cum o vede el pe cer,deci va imaginati cati oameni i-au luat in ras pe apostoli pentru astfel de profetii. Ceea ce se intampla si astazi, "oamenii de stiinta" (stiinta care isi schimba teoriile de la o zi la alta) iau in ras Cuvantul lui Dumnezeu tocmai pentru faptul ca nu pot intelege anumite lucruri din Biblie care,la prima vedere, par supranaturale. Acum,iata ca ne aflam in fata acestui fapt.Deocamdata,doar a stirilor despre o posibila cadere a asteroizilor si intr-o zi,in fata faptului implinit...din pacate :(

" A trambitat apoi al doilea inger,si ca un munte mare arzand in flacari s-a prabusit in mare si a treia parte din mare s-a prefacut in sange..." (Apocalipsa 8:8)

"Si a trambitat al treilea inger,si a cazut din cer o stea uriasa ,arzand ca o faclie ,si a cazut peste a treia parte din rauri si peste izvoarele apelor" (Apocalipsa 8:10)

Video pentru acest subiect:

Islamul-religie violenta sau nu?

2010-11-27T07:21:00.001-08:00

Tot auzim prin media si pe internet cum ca islamul ar fi o religie violenta ,ca dovada fiind tocmai adeptii sai si ma refer aici la teroristi,care sunt un fel de sfinti ai islamului,asa cum sunt sfintii pentru crestinii.Bineinteles,nu este nici o asemanare intre ei,dar ambele parti aleg calea cea mai grea a religiei lor.Sfintii crestini renunta la placereile lumesti pentru a-si dedica viata intreaga lui Dumnezeu ,in timp ce teroristii musulmani aleg tot calea cea mai grea a religiei musulmane renuntand la familie si alte placeri in favoarea bombardarii atat a propriei persoane ,ci si a altora,din pacate nevinovati.
Daca ai sa intrebi un musulman daca islamul este o religie violenta,bineinteles ca iti va spune ca este religia pacii,daca ii vei spune ca in Coran exista versete care confirma violenta,iti va spune ca asa ceva nu exista,daca i le vei pune in fata,va spune ca Coranul nu este original,ci un fals,daca il pui sa-ti dea un Coran original si i le arati si acolo,iti va spune ca de fapt tu nu-l poti interpreta dupa voia ta ,ci numai un imam poate s-o faca,iar ceea ce scrie acolo,inseamna ,de fapt ,altceva.
Sa vedem daca Coranul este,intr-adevar, religia pacii asa cum o numesc adeptii ei sau este religia violentei ,asa cum o numesc dusmanii ei,de fapt persoanele "care au ochi sa vada".Tin sa specific ca voi posta decat versete din Coran,nu si din Hadith-daca veti citi si Hadith veti descoperi ca Profetul Mohammed a fost de fapt un monstru.

8/12 Aduceti-va aminte cand Domnul tau le-a revelat ingerilor: "Eu sunt cu voi! Intaratati-i, asadar, pe cei care cred! Eu voi arunca spaima in inimile celor care nu cred! Loviti-i, deci , peste gaturi si loviti-i peste toate varturile degetelor!

5/33 Iata rasplata acelora care lupta impotriva lui Allah si a trimisului sau si cauta sa semene pe pamant stricaciune este ca ei vor muri omorati sau rastigniti pe cruce sau li se vor taia mainile si piciarele crucis sau vor fi alungati din tara. Aceasta va fi pentru ei rusine in lumea deacum, iar in Lumea de Apoi vor avea ei parte de chin mare,

47/4 Atunci cand ii intalniti in lupta pe acei care nu cred, loviti gaturile lor, iar cand ii slabiti pe ei, legati-i strasnic in lanturi! Apoi, fie indurare, fie rascumparare, pana ce razboiul se sfarseste. Astfel, iar de ar voi Allah, El s-ar razbuna pe ei. Insa El va incerca pe unii prin altii. iar acelora care sunt ucisi pe calea lui Allah El nu le va lasa faptele lor sa fie in desert. (de aici,musulmanii cred ca daca se omoara detonand bombe prin metrouri,vor ajunge in rai)

9/5 Iar cand se vor incheia lunile cele sfinte, atunci omorati-i pe idolatri oriunde ii aflati! Prindeti-i, impresurati-i si intindeti-le lor orice cursa!...

8/7...Allah a voit sa adevereasca adevarul cu vorbele sale si sa-i nimiceasca pe necredinciosi pana la ultimul.

9/29 Luptati impotriva acelora care nu cred in Allah si nici in ziua de Apoi si nu opresc ceea ce Allah si trimisul sau au oprit si nu impartasesc religia adevarului, dintre aeia carorea li s-a dat Cartea(crestini si evrei), pana ce ei nu vor plati tribut cu mana lor, fiind ei supusi legilor.

8/57 Asadar, daca tu ii dovedesti in razboi, alunga-i speriindu-i cu ei pe cei care vin in urma lor! Poate isi vor aduce aminte!
Nici un Profet nu ar fi trebuit sa aiba prizonieri pana nu ar fi invins, macelarind pe pamant. Voi voiti bunurile acestei lumi, in vreme ce Allah voieste pentru voi Lumea de Apoi, iar Allah este puternic si intelept.

9/123 O, voi cei care credeti! Luptati impotriva necredinciosilor de langa voi! Ei sa gaseasca in voi asprime! ...

7/4 Cate cetati am nimicit Noi Si pedeapsa Noastra le-a lovit in timpul noptii sau cand ei dormeau, la vremea pranzului.

33/26, 27 El I-a lasat pe cei care i-au ajutat dintre oamenii cartii(crestini si evrei) sa coboare din cetatile lor si a aruncat spaima in inimile lor. Pe o parte dintre ei i-ati omorat, iar o alta parte dintre ei i-ati luat in captivitate.
El v-a dat voua un pamant pe care voi nu l-ati mai calcat nici o data.

2/59 El este cel ce i-a scos pe cei care nu au crezut dintre oamenii Cartii din caminele lor in prima pribegie. Nu ati crezut ca vor iesi, iar ei si-au inchipuit ca cetatile lor ii vor apara de Allah. Insa Allah a venit la ei de acolo de unde ei nu se asteptau si a aruncat spaima in inimile lor. Si ei au daramat casele lor cu propriile maini si cu mainile dreptcredinciosilor.

8/7...Allah a voit sa adevereasca adevarul cu vorbele sale si sa-i nimiceasca pe necredinciosi pana la ultimul.
!

8/ 15,16 O, cei care redeti! Daca va intalniti cu cei care nu cred si sunt in mers la lupta, nu le intoarceti spatele, fugind!
iar asupra celor ca in ziua aceea le vor intoarce spatele [fugind]- in afara de cei care fac un ocolis pentru lupta sau deaceia care se indreapta spre o alta ceata - se ca abate mania lui Allah, iar salasul lor va fi Gheena! Si ce cumplita soarte [vor avea ei]!

8/39 Si luptati impotriva lor pana ce nu va fi ispita si pana ce religia ca fi in intregime pentru Allah! iar de se vor opri, Allah este cel care vede bine ceea ce fac ei.

8/60 Deci pregatiti pentru lupta impotriva lor tot ce puteti din forta si cai inseuati, cu care sa-i speriati pe dusmanul lui Allah si pe dusmanul vostru si pe altii decat acestia, pe care voi nu-i stiti, dar pecare Allah ii stie, Si tot ceea ce voi cheltuiti pe calea lui Allah va fi dat inapoi pe deplin si nu veti fi neindreptatiti.

4/77 ..."Doamne, de ce ne-ai poruncit noua lupta? de ce nu ne-ai pasuit pana la un termen apropiat?...

4/ 71 O, cei care credeti! Luati in seama si purcedeti la lupta in grupuri sau purcedeti [la lupta] cu toti o data!

48/15 Cei care raman de obicei in urma vor zice atunci cand voi purcedeti la prazi ca sa le luati:" lasati-le pe noi sa va urmam!" ...

47/20 Aceia care cred zic: "De-ar fi trimisa o Sura!" dar cand este revelata o sura limpede, in care este pomenita lupta, ii vezi pe cei care au o boala in inimile lor privind spre tine cu privirea aceluia care este lesinat, la apropierea mortii.

9/41Purcedeti usor ori grei si luptati cu averile si sufletele voastre pe calea lui Allah!

Sclavie si hotie

8/1 Ei te intreaba despre prazi. Spune: "Prazile sunt ale lui Allah si ale trimisului!" Si fiti cu fara frica de Allah, fiti cu pace intre voi...

48/19 Ca si cu prazi numeroase, pe care ei le vor aduna. Allah este Puternic si intelept.

59/7 Cea ce Allah a daruit Trimisului sau ca prada de la locuitorii cetatilor, aceasta apartine lui Allah si trimisului sau...

8/69 Deci mancati voi din cele ce le-ati luat ca prada, daca ele sunt ingaduite si bune, si fiti cu frica de Allah...

2:216 V-a fost prescrisa lupta,chiar daca ea va este neplacuta.

3:121 Adu-ti aminte O Mohammed,cand ai plecat dimineata de la familia ta,pentru a stabili credinciosilor locurile de lupta

3:142 Sau ati crezut voi ca veti intra in Rai fara ca Allah sa-i stie pe cei care au luptat dintre voi si sa-i stie pe cei care au fost statornici?

3:143 Bineinteles,voi doreati moartea inainte de a o intalni,dar acum ati vazut-o,ati privit la ea cu ochii vostri.

2:178 O voi cei care credeti,v-a fost prescris talionul pentru cei ucisi:slobod pentru slobod,rob pentru rob,muiere pentru muiere.

3:169 Sa nu crezi ca cei care au fost ucisi pe calea lui Allah(martirii) sunt morti!Dimpotriva,ei sunt vii la Domnul lor si sunt bine daruiti din roadele Raiului

4:71 O,voi cei care credeti!Luati seama si purcedeti la lupta in grupuri sau purcedeti la lupta cu totii deodata!

4:77 Nu i-ati vazut pe aceia carora li s-a zis:”Retineti-va mainile voastre de la lupta,pliniti Rugaciunea si achitati Dania”?Apoi,cand li s-a poruncit lupta,o parte dintre ei au ajuns sa se teama de oameni,ca si cand ar fi incercat teama de Allah sau o teama chiar mai puternica si au zis : “Doamne ,de ce ne-ai poruncit noua lupta?De ce nu ne-ai pasuit pana la un termen apropiat?

4:84 Lupta-te pe calea lui Allah-tu nu esti raspunzator decat pentru tine!-si indeamna-i pe dreptcredinciosi la lupta!

4:89 ..Nu va luati dintre ei partasi ,pana ce ei nu vor purcede pe calea lui Allah!Dar daca ei intorc spatele,prindeti-i si omorati-i,oriunde-i veti afla!Si nu va faceti dintre ei nici partas,nici ajutor

Relatia dintre noi,oamenii de rand (pacatosii) si Dumnezeu

2010-10-04T12:05:00.000-07:00

“Este minunat ca Hristos nu ne-a spus: “Faceti performante”, dar ne-a dat pilda vamesului si a fariseului…”
“(…) Asadar, lucrul care trebuie facut este sa ni-L apropiem pe Dumnezeu. Si inceputul este tocmai infruntarea lui Dumnezeu. Aceasta trebuie sa recunoastem: [Dumnezeu] ne socheaza, ne surprinde si chiar ne incomodeaza de prea multe ori, iar noi, acceptand cu o falsa si aparenta docilitate aceste nelamuriri pe care le isca Dumnezeu in mintea si in inima noastra, nicicum nu reusim sa ajungem la El. Lucrul acesta pare socant, dar asa ne-a invatat Dumnezeu sa fim. El ne spune sa nu fim „caldicei“. Sa fim fierbinti! El ne spune ca, daca suntem caldicei, ne scuipa. Cititi Psaltirea lui David, sa vedeti cum Il “santajeaza” David pe Dumnezeu: „Doamne vino ca sa nu rada popoarele, sa nu intorci din cauza mea, din cauza pacatelor mele, Fata Ta, sa nu se rusineze cei ce nadajduiesc in Tine, din pricina mea, Doamne! Ce-Ti va folosi de ma voi pogori in pamant, oare sangele mai lauda” Uitati cum Il “santajeaza” David pe Dumnezeu! „Doamne, Tu m-ai zidit, n-ai incotro, vrei nu vrei mantuieste-ma. Ce-o sa zica lumea?”. (…)
Noua nu ne place sa ne rugam, ne irita, ne enerveaza, si in mintea noastra suna cuvinte cam de felul: „Mantuitorul a spus sa nu ne rugam mult ca paganii, dar astia au facut acatistiere de 2 kg! Sa citesc eu acatistul acesta… am ajuns la icosul 7, inseamna ca am trecut de jumatate, acus termin!” Suntem fatarnici in fata lui Dumnezeu! Intelegeti? Este o mare treaba sa ai curajul de a recunoaste tu, nu in fata oamenilor, ci chiar in fata lui Dumnezeu, sa recunosti ca tu n-ai chef sa citesti acatistul [nu sa fugi de Dumnezeu de rusine]. Este un mare lucru, este o biruinta, este o infrangere a omului vechi, este inceputul smereniei, caci iti dai seama ca, chiar asa cum esti tu, Dumnezeu te asista si nu doar te asista, ci chiar atunci, cand vei cadea si vei recunoaste, si vei spune: „Doamne, nu imi place mie acatistul acesta, ajuta-ma, nu prea pot sa ma rog, „cred, Doamne, ajuta necredintei mele!” va veni la tine.

Avem o gramada de cazuri [in Scriptura] care toate ne invata sa credem anume astfel in Dumnezeu. Dar noi suntem politicosi cu Dumnezeu: „Oare ce va zice Dumnezeu despre mine daca eu, de exemplu, in locul acatistului voi citi o catisma din Psaltire sau voi spune „Tatal nostru”, asa, cu credinta, cum a zis Hristos: „Doamne, Tu ai zis sa spun „Tatal nostru”, iaca, eu il spun, am nadejde, ca Tu ai zis“. Sa vedeti ca atunci avem mai multa liniste! Si tot ce facem, sa-L avem inaintea noastra pe Dumnezeu pururea. Ce inseamna asta? Vedeti cum sunt construite rugaciunile Parintilor: „Caci Tu ai zis, Cel ce ai zidit lumea, Tu ai zis: nu voiesc moartea pacatosului, deci primeste-ma“. Santaj! „Tu ai zis sa ne rugam asa, deci, primeste rugaciunea noastra“. Si [asa] incepem a-L trai pe Dumnezeu cel viu! Asa se laudau evreii in fata noroadelor, ca ei cred in Dumnezeu cel viu, dar pentru noi Dumnezeu nu mai este viu, desi noi stim foarte bine din cursurile de teologie ca noi credem asa, „ne rugam in Duh si-n adevar“, totusi, ne izbim de o gramada de formalitati si ramanem in ele, nu avem curaj sa fim sinceri, nu avem curaj sa incepem odata, noi nu incepem a trai! Noi inca n-am inteles de ce Dumnezeu este viu!…

Vine odata o femeie la vladica Antonie al Surojului si i se plange: „Vladica, citesc acatiste in fiecare seara, canoane, nici o bucurie n-am, ma irita, nu stiu ce sa mai fac, pentru ca nu-L simt pe Dumnezeu, nici un semn n-am“. Si atunci vladica ii spune: „Stii ceva, incearca, du-te acasa, pune-te in fata icoanei si taci. Si incearca sa auzi, sa asculti ce-ti va spune tie Dumnezeu, pentru ca tu, palavragind atata, nu-L lasi sa-ti vorbeasca si El“. Si s-a dus si a facut asa femeia, si a venit cu mare bucurie. L-a auzit! Hm!? Parca atat de putin, atat de simplu! Si invataturile astea despre rugaciune si despre intalnirea cu Dumnezeu le gasim la toti Parintii care au scris despre rugaciune. Spune Sfantul Ioan Gura de Aur: nu citi rugaciuni lungi dimineata si seara, mai bine citeste rugaciuni scurte de mai multe ori pe zi.

La Sfantul… n-are importanta… la Duhul Sfant [ca Sfintii sunt locase ale Duhului Sfant] vine un frate si ii prezinta o mare descoperire, pe care a avut-o in materie de rugaciune, pentru ca a fost in oras si a auzit tropare cantandu-se. La care Sfantul ii spune: „Oare Antonie o fi stiut tropare? Oare avva Amon o fi stiut tropare, ca ei opreau soarele de pe cer cu cateva cuvinte”.

Deci, mai buna este intalnirea sincera, dupa care poti sa adaugi rugaciuni cate vrei, dupa care este fireasca setea de rugaciune incat ramai asa, ca Sfantul Arsenie, cu soarele la spate cand rasare si [cand termini] iti apune in fata. Acum, intr-o masura mai mare sau mai mica, tu ai dragostea si chemare spre rugaciunea asta, pentru ca Dumnezeu a devenit viu, acel Dumnezeu pe care l-a descoperit samarineaneanca. De aici incep restul virtutilor, de aici incepe viata in Hristos. Stiti de ce? Pentru ca daca noi n-am avut incredintarea ca Dumnezeu este viu, ca este cu noi si pentru noi, noi n-avem nici un motiv sa facem celelalte fapte bune. Apostolul Pavel spune: „Daca Hristos n-a inviat, zadarnica este credinta voastra, zadarnica este propovaduirea noastra“. Dar noi, daca nu am avut aceasta incredintare ca Hristos a inviat, zadarnic ne ostenim, este foarte, foarte greu. Din cauza asta, facem o gramada de pacate, dupa care venim si reprosam, asa cu un ton foarte umil lui Dumnezeu, ca nu se pot face in ziua de astazi poruncile astea, sunt alte timpuri, sau poate nu eu, sunt unii nascuti asa, predestinati pentru mantuire.

Da, pentru ca noi, spune Apostolul Pavel, trebuie „sa ne bucuram pururea“! Si atunci cum ne bucuram, daca noi ne iritam? Noi vedem lucrurile palpabile, placerile acestei lumi sunt vii, sunt concrete, pe cand cele duhovnicesti… Am auzit noi undeva ca cutare Sfant, cand se ruga simtea asa o dulcea-a-a-ta in inima, incat a lasat si pe femeia lui frumoasa si s-a retras in pustie. Noi le citim, ne place sa le povestim: „stiti, sunt asa Sfinti“, dar noi, cand vedem femeia asta frumoasa, nu stiu cum, dar parca in pustie nu prea mai vrem sa ne ducem… sau daca ne-am duce, doar cu ea! Deci, bucuria ne lipseste. (…)

Stiti ca omul nu este chiar asa de prost, incat sa schimbe bucuria pe neplacere. Si Dumnezeu stie asta foarte bine. Din cauza asta, El ne imbie, pe cei pacatosi, zicand ca “acolo unde s-a inmultit pacatul, acolo va prisosi harul“. Din cauza asta, sa stiti ca oamenilor cu pacate foarte mari le trimite uneori niste stari harice pe care nu le au o gramada de oameni care se roaga in biserica si, sa va spun drept, o gramada de calugari. Nu-i o ciudatenie. Altfel, niciodata pacatosii nu s-ar fi intors la Hristos. Ce-i drept, ei nu recunosc starea asta, nu stiu sa o defineasca, mai tarziu inteleg ca au fost cercetari ale harului. Si stiti de ce se intampla asta? Pentru ca Dumnezeu da harul nu pentru meritele noastre, nu pentru ca am stat nu stiu cat si nu stiu cum, nu pentru ca n-am mancat nu stiu cat si nu stiu cum, ci pentru „duhul umilit si inima infranta“. Uneori acesti oameni, care de regula sunt tineri, ajung la infrangerea inimii pentru ca isi dau seama ca ceea ce au crezut ei ca este totul, de fapt, nu era nimic. Si in infrangerea aceea pe care ei o suporta si pe care ei o recunosc sincer in fata lor insisi – pentru ca cealalta parte [Dumnezeu] pentru ei nu exista, dar se presupune -, pentru aceasta infrangere Dumnezeu le daruieste, uneori, niste stari pe care ei le cauta dupa aceea si ajung la Hristos.

Ma gandesc cum le putem noi impaca, pentru ca altminteri putem ajunge foarte usor la o apologie a pacatului, cumva, sa ajungem sa prezentam pacatul ca pe o cale mai sigura de a dobandi harul, ca pe o cale mai sigura de a ne intalni cu Dumnezeu. Nu este deloc asa, dar noi, care cel putin am recunoscut in mintea noastra ca exista un Dumnezeu, acest Dumnezeu este Hristos, care, iata, cand mai usor, cand mai greu, ne mentinem in aceasta legatura cu El, trebuie sa avem nu doar o mare intelegere pentru pacatosi, ci o dreapta intelegere, [pentru ca, din felul in care ne raportam la oameni, avem sau nu bucurie de la Dumnezeu].
(…)

… Un inceput este sa ne uitam tot mai des in noi insine si, cum spune Sfantul Nil Sorski, daca nu putem sa propasim in virtuti, macar sa propasim in vederea propriilor noastre neputinte, adica sa te surprinzi cand te-ai iritat, sa te surprinzi cand ai primit un gand de acesta ca turcii trebuie rezolvati si trebuie sa mergem noi acolo cu niste trupe de la ASCOR sa propovaduim Evanghelia. Sa ne surprindem la ganduri de astea, sa ne dam seama cel putin ca ele sunt normale, sunt omenesti, sunt firesti, dar de fiecare data cand am avut un gand sau altul… ca ai vazut un popa gras, sa zicem, cearta gandul, marturiseste-l tie insuti. Ei, hai, ti-a venit, nu-i grav, e omeneste sa-ti vina, dar la urmatorul sa spui: „Mai, vezi cate parale faci tu cu gandurile astea? Doamne, iarta-ma, miluieste-ma, si pe parintele, si, pentru rugaciunile lui, iarta-ma“. Sau de ti-a venit cutare gand: „Mai, mai, tu vezi ca esti un necredincios?” Sau ti-a cerut cineva milostenie si n-ai avut chef sa-i dai, nu spune: „Astia toata ziua umbla pe aici, le dai si pe urma ei fac pacate cu banii astia“. Sa-ti spui: „Nu-i asa ca esti un purcel, nu-i asa ca n-ai avut chef sa le dai? Doamne, iarta-ma!” Intelegeti? E foarte simplu, intotdeauna avem prilej sa propasim in Hristos, vazandu-ne neputintele astea ale noastre. Si aceasta vorbire cu noi insine despre pacatele pe care le facem la tot pasul este cel mai bun inceput al rugaciunii, care degraba ne va aduce dulceata si bucurie.

Este minunat ca Hristos nu ne-a spus: „Faceti performante“, dar ne-a dat pilda vamesului si a fariseului, ne-a dat exercitiul acesta si ne-a laudat pentru el. Hristos a zis ca n-a venit pentru cei milostivi in lume, pentru cei drepti, ci pentru cei pacatosi. Dar noi dam navala sa ne convingem pe noi insine ca am devenit milostivi, ca am devenit buni, ca am devenit blanzi; noi trebuie sa vrem sa devenim, dar nu trebuie sa primim gandul acesta ca am devenit, nu trebuie s-o credem, noi trebuie sa ne convingem pe noi ca suntem pacatosi. Cel mai greu lucru: sa te convingi ca tu esti din ce in ce mai departe de Hristos si totusi sa nu de desparti de El. Asta inseamna „tine mintea ta in iad si nu deznadajdui“. Asta inseamna! nu inseamna alte lucruri, nu inseamna sa fii atacat de draci rosii cu copite care bat in geam, si tu te incrancenezi in fata icoanei si-i birui. Nu. Inseamna sa vezi ca tu esti tot mai departe si mai departe si totusi nu deznadajduiesti, pentru ca Hristos spune ca pentru oaia cea pierduta a venit. (…). Dar, stiti, nu doar in fata oamenilor [sa marturisim], hai sa spunem, in fata oamenilor e greu, oare cum sa pari asa prostanac si nemilostiv? Nu-i chiar frumos, nu? Asta nici nu trebuie facut, ca e greu, prea greu, dar macar in fata noastra; noi nici asta n-o putem recunoaste, ca nu suntem chiar atat de buni. Deci, acesta e inceputul vietii crestine, de aici. David spune ca „duhul umilit Dumnezeu nu-l va osandi“. Si daca o veni Dumnezeu cu noi, de acolo incepe nevointa cea buna, ne rugam cu drag, facem milostenie cu drag, dar nu vedem ca am facut milostenie, chiar daca am dat, dupa aceea ne spunem: „Mai, am vrut sa-i dau mai mult, dar i-am dat mai putin“. Niciodata nu-ti mai vezi o fapta buna, le uiti.

(…)

Oricum ne vrajmasim cu El, nu ne rugam, nu respectam nici o porunca, dar macar hai sa ne vrajmasim cu folos! Sa ne batem cu Dumnezeu ca Iacov si sa-i zicem: “nu Te las sa pleci, pana nu ma binecuvantezi!” Sa incepem infruntarea cea buna, pe care El spune ca o va incununa. Si ce poate fi mai atragator pentru un tanar?

(…)

Care este limita dintre curaj si nesabuinta?
Eu cred ca lucrurile astea doua nu se intersecteaza, pentru ca pornesc din puncte diferite, cresc din tulpini diferite. Curajul este bun. Hristos spune: „Indrazniti“. Curajul este ravna cea buna. Eu stiu cum e cu nesabuinta asta? [Nesabuinta este] atunci cand noi nu mai avem frica de Dumnezeu, atunci cand, dupa ce L-am infruntat cu o intrebare, nu ne-am speriat si n-am cazut la pamant cu lacrimi si, in general, nu mai avem lacrimi pentru pacatele noastre si nu ne mai pare ca suntem pacatosi, atunci n-avem dreptul sa mai indraznim la Dumnezeu, trebuie sa ne plangem; indrazneala cea buna vine numai de la smerenie. Luati seama ca nu cumva sa primim in mintea noastra si in gandul nostru [gandul] ca noi suntem mai privilegiati decat altii de a da buzna la Dumnezeu! Noi dam buzna la Dumnezeu tocmai pentru ca ne consideram mai pacatosi decat altii, suntem atat de deznadajduiti, incat nu mai vedem nici o iesire si atunci strigam: „Doamne, daca nici acum nu ma mai primesti, mor“.

Asa-i si spunem. Gasim la Sfinti, foarte simplu. A venit la Pavel cel simplu cineva sa-i scoata dracul; [iar Pavel] s-a catarat pe o piatra si a zis: „Doamne, nu ma dau jos de pe piatra pana nu scoti dracul din omul acesta“. Clar, nu toti avem inca simplitatea asta, dar trebuie sa tindem spre ea. Fiti sinceri, pentru ca Dumnezeu stie starea noastra adevarata – asta e cel mai important lucru – chiar daca noi nu I-o spunem. Noi Il mintim: „Doamne, eu sunt smerit, n-am indrazneala sa spun asa ceva“, dar apoi spune: „Ce-o dat porunca asta asa de grea? pe de o parte, ne-a facut asa frumosi, zice cresteti si va inmultiti si apoi… feciorie?” Spune-i lui Dumnezeu ca nu intelegi si El iti va explica! Cum spune la Isaia si la Psalmi?: „Nu am nevoie de nimic, nici de jertfe, nici de altceva, pune neputintele tale inaintea Mea si cheama-Ma in ziua necazului tau si Eu te voi izbavi si tu Ma vei proslavi“. Te voi izbavi! Dar care sunt necazurile noastre? Nu ca a cazut bomba pe turnurile din America, acesta nu-i necaz, sau ca nu stiu ce lege sau ca nu merge bursa. Necazurile noastre sunt atacul patimilor, dar mai mare decat atacul patimilor este necazul necredintei, cand noi nu-L intelegem pe Dumnezeu. Tineti mintea rugaciunea: „Cred, Doamne, ajuta necredintei mele!” Sa putem marturisi ca „nu credem, Doamne, in Tine, nu Te inteleg, am inteles numai un pic, dar asta n-am mai inteles-o, imi pare ca nu-si are locul aici“. Eu va spun asa, mai simplu, dar chiar si asa puteti sa-I spuneti lui Dumnezeu, pentru ca El oricum va vede si stie ce e in inima voastra, El spune ca vede inima si rarunchii, ochii nostri, El ne-a zidit si atunci de ce sa fim cu prefacatorie in fata Lui? Asa sa indraznim la El. Si spune El numai atat pe urma sa facem: sa-L proslavim! Sa spunem: „Doamne, slava Tie, m-ai izbavit de patima asta, de gandurile astea care le aveam fata de Tine, ganduri de hula“. Sa recunoastem gandurile de hula pentru Maica Domnului, pentru Dumnezeu, pentru Sfinti. Cand ne vin ganduri de hula despre Maica Domnului, du-te la icoana, nu te rusina si spune: „Maica Domnului, ce sunt gandurile astea la mine? Eu te iubesc pe tine, dar uite ce mi-a venit“. Si Maica Domnului va spune: „Lasa, ca noi amandoi stim ca nu-i chiar asa“. Plangi si marturiseste-te. Despre Sfinti, cand iti vin ganduri din astea si spui: „Sfantul asta, Constantin, imi pare mie, nu e el chiar asa de sfant… L-au facut astia cu politica”. Du-te la el si-i spune: „Sfinte Constantine, uite ce-mi pare mie, e adevarat?” Si veti simti cum e de fapt. Sau despre Stefan cel Mare: „Ei, a avut el atatea femei, foarte bine sa fie asa sfant si eu vreau sa fiu asa sfant!” Mergeti la el si intrebati-l. Nu, nu-i blasfemie. Incercati sa faceti cum fac copiii si o sa simtiti dupa asta in inima voastra pe Stefan cel Mare. Si sa va spun drept, e sfant. Si eu am avut ganduri fata de el, dar mi s-a descoperit ca el e ca David. Intrebati-l. Si asta nu o spune Savatie, n-am facut revolutie, asta o gasiti la toti Parintii. (…)

***

Cum poate fi infranta iritarea?
Va spun cum mi-a spus mie batranul Selafiil sfatul acesta cand l-am intrebat. „Parinte, cum sa ne rugam ca sa scapam de manie, de iritare? – stiti ca iritarea este prima faza a maniei, cea mai gretoasa stare, mania e cel mai rau lucru pentru ca ea alunga tot, alunga Duhul Sfant, imediat, nu mai e nimic pe urma – parinte, cum sa ma rog pentru manie?” Ma asteptam sa-mi dea niste psalmi, sa-mi spuna cum trebuie sa stai, cate nopti… Dar Batranul spune: „Zi asa: Doamne, departeaza de la mine mania aceasta, ca nu-mi trebuieste ea mie“. Asta este rugaciunea! Si pentru iritare tot asa, sa ne dam seama ca n-avem nevoie de ea.

Si, cu blandete. In cazul in care ti-a venit, te-ai iritat, nu te irita si mai tare pentru faptul ca te-ai iritat. Sa avem simplitatea sa ne acceptam aceste atacuri ale patimilor, si de aici incepe smerenia. Mandria spune: „Mai, eu niciodata n-o sa pot face asta, si am zis sa nu ma mai irit si, uite, cum m-am iritat!“ Nu, n-o luati in seama. Ne-am iritat, imediat sa spunem: „Doamne, vezi cum sunt, iarta-ma, departeaza de la mine“. Cine m-a iritat? Angela? Vasile? „Doamne, iarta-i ca eu am fost de vina. Nu ma duc la ei sa-mi cer iertare ca ma enerveaza, – n-am ajuns la starea asta – dar Tu, Doamne, ne iubesti pe amandoi si ai putea sa ne tamaduiesti si da ca vreodata poate sa ne si iertam, ca acum tare nu-mi place de el si Tu vezi ca nu ma pot apropia“. Spune-i asta sincer lui Dumnezeu si, va spun drept, pentru un asa lucru, care pare banal, sa vedeti cat de degraba vi se inmoaie inima, daca nu si plangeti si va si impacati, plecati noaptea si va duceti sa-l cautati sa-l imbratisati, fara canoane, fara nimic, simplu. Tot gandul care v-a venit spuneti-l imediat lui Dumnezeu, nu v-ascundeti.

Rusii au un obicei ciudat – cand incep ei cate o seara, cum se spune, „amicala”, „colegiala” care se sfarseste cu cate o betie din aia grozava -, cand simt ca s-au incins, intorc icoanele cu fata la perete. Nu-i gluma, asta e reactia tuturor oamenilor, dar ei sunt mai copii si o fac de-a dreptul. Dar oare noi nu ne intoarcem direct de la Dumnezeu? E tare greu sa stai cu fata la Dumnezeu. Ce-a facut Adam cand a pacatuit? N-a putut sa stea asa – „Doamne, iarta-ma, am pacatuit” -, s-a dus si s-a ascuns sub tufis. Ce, nu stia Dumnezeu ce-a facut? Stia foarte bine. Si noi, ce crezi ca daca ai facut asa [isi acopera fata cu palma ca si copiii si priveste printre degete]: asa-i ca nu ma vezi? – ca si copiii -, credem ca Dumnezeu chiar nu ne vede? Asta facem si noi. S-a aprins in noi mania si noi deodata [indreptatire]: „Dar nu mai este chiar asa, ca zice ca este o manie sfanta, la Moise acolo, cu tablele, cum a facut el, si eu, daca ma manii pe el, e pe dreptate“. El niciodata nu spune drept, sa zica: „Mai, mai, mai, te-ai maniat, gata, Duhul Sfant l-ai pierdut, du-te si te marturiseste si te pocaieste si te impartaseste ca esti prapadit. S-a terminat! nu mai ai viata in tine“. Ce faci atunci? Roaga-te: „Doamne, Duhul Tau cel sfant nu-l lua de la mine. Inima curata zideste intru mine, Dumnezeu“. Ce inseamna acest „inima curata zideste“? Nu „innoieste“, zideste! Dumnezeu face din nou inima. Si asa Ii zi: „Doamne, zideste inima curata intru mine, departeaza de la mine starea asta. Eu am murit, eu Te-am parasit, eu Te-am vandut, pe fratele meu l-am ucis, prapad am facut, gata cu mine, unde sa fug, daca nu la Tine?” Asa sa gandim. Ca nu-i gluma, cand noi ne-am maniat pe fratele nostru… Sa-l luam ca pacat, nu ca pacat de moarte, ci ca pe o sabie care ne-a despartit de Dumnezeu. Dar, sa nu ducem prea mult starea asta, sa nu deznadajduim, ca unii se pornesc de la lucruri care nu le pot face si intra in deznadejde ca nu le pot face. Nu! Spune pur si simplu: „Iarta-ma!“, macar lui Dumnezeu, daca nu poti spune fratelui. Si crede, nici deloc sa nu te indoiesti ca Dumnezeu poate ierta si te iarta chiar atunci.
sursa : http://www.bisericaortodoxaaurora.com/

Sfinti parinti din alte tari-Parintele Antoun Tarabay din Liban

2010-04-10T08:06:00.000-07:00

Intamplator am dat de acest parinte pe un site si imediat am simtit nevoia sa traduc si sa postez pe blogul meu.Am fost sigur ca este un crestin ortodox,dar de fapt face parte din biserica maronita care tine de biserica catolica.Ori
cum,bisericile orientale mi se par mult mai aproape de ortodoxie decat este biserica de la Roma.Sper ca cuiva ii va folosi acest articol. Dragostea
pentru Iisus Hristos si sfintenia in numele Lui nu tin cont de

confesiune.

Parintele Antoun Tarabay a fost un

exemplu perfect de spiritualitate apostolica.Viata sa

ascetica nu l-a impiedicat sa raspunda scrisorilor pe care le primea sau sa-i primeasca pe credinciosii care cautau binecuvantarea lui.Mai mult,de fiecare data cand i se cerea,obisnuisa sa trimita predici in satele libaneze si orase,

,asa implinindu-si

misiunea.In timpul

vietii sale ,suferintele,durerile,postul si rabdarea parintelui au demonstrat ca

credinciosii pot trai dupa cele 10 porunci si dupa invatatura Bibliei si in aceasta lume moderna.
Parintele Antonios a fost calugarul care L-a iubit pe Hristos cu toata inima si sufletul sau.El insusi a scris pe epitaful pentru piatra sa de mormant: „ Am intrat in Calug

arie ca un om sarac si am sfarsit un om bogat”.
Ce este un calugar daca nu unul cu dragoste pasionala pentru Dumnezeu ,care si-a dat totul si a urmat calea lui Iisus Hristos?Asa a fost parintele Antoun care s-a retras in grota manastirii Sfantul Lishaa in

Valea Sfanta,pentru dragostea de Dumnezeu.A dus o viata de rugaciune,implo

randu-l pe Dumnezeu zi si noapte ca puterile diavolului sa fie invinse si frica din inimile credinciosilor sa fie invinsa.
In fiecare dimineata dupa Sfanta Impartasanie,Parintele Antonios statea ore intregi rugandu-se profund si multuimndu-i lui Dumnezeu.Unul din confratii sai,care avea grija de el,a spus ca era deseori panicat cand il controla pe parinte noaptea pentru ca ii aparea ca un trup mort intins pe pat.Trupul parintelui era intr-un somn profund,in timp ce sufletul sau era in extaz ca si cum nu era in lumea aceasta.
Pe timpul preotiei,parintele Antonios a avut dureri in fiecare parte din trupul sau plapand care era infirm din cauza reumatismului.Clavicula si soldurile erau dislocate iar vertebrele erau visibile prin piele.Corpul sau fusese odata invadat de furnici si totusi nu s-a plans.Se asemana cu Iov in durere si rabdare,astfel urmand calea Divina a Stapanului sau crucificat in fata lui Dumnezeu si a lumii.
Cei care il cunosteaau pe parinte i-au admirat blandetea,zambetul,fata luminoasa si serenitatea din ochi.Se imaginau in fata unui inger imbracat in om.Dumnezeu i-a dat darul de a le usura durerea.Putinele si simplele sale cuvinte erau de ajuns sa creeze in inima vizitatorilor o noua speranta,o ardoare patrunzatoare si o fericire fara cuvinte.
Parintele Antonios a adorat-o pe Fecioara Maria,Maica lui Dumnezeu,al carei nume era de ajuns sa-l auda pentru a-i da lacrimile.Maica l-a protejat in timpul vietii sale,de exemplu o data a luat foc chilia sa in care se afla si a reusit sa scape nevatatamat.
Parintele rostea numele Maicii Fecioara cu un respect deosebit si cu multa dragoste.
In data de 20-21 iunie 1998 parintele Antonios s-a ridicat la Domnul.
Pe langa rugaciunile pe care le fac catre parintele Antoun,tinerii ii scriu astazi pe pagina de Facebook dedicata lui unde fiecare isi lasa gandurile si cererile in speranta ca bunatatea acestui sfant ii va ajuta

.

Aparitiile Fecioarei Maria in Egipt

2010-04-06T04:39:00.000-07:00

Domnul Dumnezeul nostru a spus in Sfanta Scriptura ca egiptenii se vor intoarce la adevarata credinta. Daca privim ce se intampla la ora actuala in Egipt nu ar trebui sa ni se para ceva greu de realizat. Egiptul are o puternica comunitate de ortodcsi copti,in jur de 20% dintr-o populatie de 80 de milioane de oameni.Nu de putine ori au avut loc minuni acolo...de ce oare nu se intampla astfel de minuni in tari asa-zis crestine precum Olanda sau Germania? Nu este de mirare ca minunile lui Dumnezeu au loc in tari majoritar musulmane dar unde se afla mici farame de ortodoxie,precum sunt in tarile arabe.
Iata ce zice profetul Isaia despre Egipt:
Capitolul 19
21. Domnul se va face ştiut în Egipt şi Egiptenii vor cunoaşte pe Domnul în ziua aceea. Şi vor aduce arderi de tot şi prinoase şi vor face făgăduinţe Domnului şi le vor împlini.
22. Şi Domnul va bate Egiptul, îl va lovi şi apoi îl va vindeca. Şi ei se vor întoarce la Domnul şi El se va îndupleca şi îi va tămădui.

Maica Domnului s-a aratat nu de putine ori deasupra bisericii copte,martori fiind multimi de oameni,musulmani,crestini si alte confesiuni.Multi dintre musulmani s-au convertit la crestinism in urma vederii acestui miracol.
VEZI VIDEO..

O alta minune filmata si petrecta in Egipt este o icoana a Mnatuitorului Hristos care plange cu lacrimi de sange.
VEZI VIDEO

Pedeapsa cu moartea in islam

2010-03-21T07:04:00.000-07:00

Religia pacii ,asa cum o numesc musulmanii este foarte "toleranta" cu cei care au incalcat legea islamului.Nu ne referim la crime sau pedofilie,ci la "pacatul" de a-l jigni pe profetul Mohammed sau a face sex inainte de casatorie...de a fi homosexual sau alte lucruri care tin de alegerile fiecaruia si de modul lui propriu de a-si trai viata.
Religia pacii nu mai da si o a doua sansa pacatosului pentru ca trebuie sa sufere pentru grozaviile pe care le-a comis,prin asta puteti vedea MARILE diferente dintre crestinism si islam,caci multi spun ca cele doua religii sunt la fel.Nu sunt deloc la fel sau poate ca seamana dar nu rasare,cum se spune..
Crestinismul da sansa pacatosului de a se pocai de pacatele sale pana in ultima sa clipa de viata,asta pentru ca Dumnezeul crestin este iertator,intelegator si milos si doreste ca omul pe care L-a creat sa-si salveze sufletul.
Islamul in schimb,nu cunoaste termenul de iertare...un om nu-si poate trai viata precum doreste ca este linsat de comunitatea sa.Trebuie sa te supui regimului si legii islamice,fie ca crezi sau nu in ea.Religia este impusa si nu este alegerea fiecaruia.

Cateva versete din Coran referitoare la comportamentul musulmanului fata de cei ce nu cred in Allah:

47/4 Atunci cand ii intalniti in [lupta] pe acei care nu cred, loviti gaturile lor, iar cand ii slabiti pe ei, legati-i strasnic in lanturi!

9/5 Iar cand se vor incheia lunile cele sfinte, atunci omorati-i pe idolatri oriunde ii aflati! Prindeti-i, impresurati-i si [b]intindeti-le lor orice cursa!...[/b]

8/7...Allah a voit sa adevereasca adevarul cu vorbele sale si sa-i nimiceasca pe necredinciosi pana la ultimul.

9/29 Luptati impotriva acelora care nu cred in Allah si nici in ziua de Apoi si nu opresc ceea ce Allah si trimisul sau au oprit si nu impartasesc religia adevarului, dintre aeia carorea li s-a dat Cartea, pana ce ei nu vor plati tribut cu mana lor, fiind ei supusi [legilor].

8/12 [Aduceti-va aminte] cand Domnul tau le-a revelat ingerilor:"" Eu sunt cu voi! Intaritii, asadar, pe cei care cred! Eu voi arunca spaima in inimile celor care nu cred! Loviti-i, deci, peste gaturi si loviti-i peste toate varfurile degetelor!

Am sa revin cu o lista de vreo 70 de versete referitoare la ura din Coran.
Pentru cei ce au inima tare,va recomand acest video (INTERZIS COPIILOR) sa vedeti cam cum se aplica pedeapsa in islam.
Persoanele din video sunt 3 studenti,printre care si o femeie,spanzurati intr-o piata publica din Iran.ATENTIE!!!! IMAGINILE SUNT EXPLICITE

Povestea unei musulmance convertita la crestinism

2010-03-21T06:48:00.001-07:00

Povestea unei musulmance convertita la crestinism

Dumnezeu este peste tot si in toate culturile.Sa nu credem ca Dumnezeu isi arata puterea doar in tarile crestine si doar crestinilor. De multe ori ,se intorc la El oameni la care nici nu te-ai fi gandit.
Asa este cazul unei musulmance din Arabia Saudita-tara profetului Mohammed unde nu ai voie nici macar sa porti o Biblie cu tine.
Acolo o sora de-a noastra a devenita mucenica lui Hristos,dupa ce a fost omorata de fratele ei pentru ca a crezut in crestinism.
Numele sau este Fatima al-Mutairi ,numita ca pe una din fiicele profetului Mohammed.Aceasta a tinut legatura cu Biserica ei prin internet….Ultimele sale cuvinte au fost:"Domnul este lumina si mantuirea mea,de cine sa ma tem?".Citeste scrisoarea ei dedicata musulmanilor si dragostei ei pentru Hristos.(VEZI VIDEO)

Erori in Coran

2010-03-20T08:30:00.000-07:00

Coranul este considerat de catre musulmani cartea sfanta data lor de Allah.Fiecare cuvant din ea este sfant si nu poate fi schimbat.Tot ce scrie acolo este perfect din punctul lor de vedere pentru ca este cuvantul dumnezeului lor-Allah.
Poate ca ati auzit de asa-zisa "stiinta din Coran" ,de aza-zisele miracole stiintifice aflate in Coran inainte de a fi descoperite.Intr-adevar,sunt cateva lucruri care te fac uimesc,dar ce nu face diavolul pentru a-l pacali pe om.Aceste cateva "miracole stiintifice" sunt daramate de multele erori istorice si stiintifice pe care Mohammed le-a lasat in "sfantul" Coran.
Cateva din gafele din Coran:
-Coranul spune ca Agar a fost prima sotie a lui Avraam.Torah insa spune ca Agar a fost slujnica lui Sarah.Agar nu a fost niciodata sotia lui Avraam ,ci doar o slujnica care i-a facut un copil lui Avraam deoarece Sarah nu putea avea copii.In cele din urma,Sarah a ramas insarcinata iar Agar a fost trimisa in desert cu fiul ei Ismael.
-Ceva ce sigur nu stiati...Coranul spune ca Avraam a trait sau ca a fost in Mecca ,Biblia spune ca el a trait in Hebron-Israel.
-Sura 2:2589(citeste si notele de subsol) spune ca Avraam a vorbit cu Nimrod,insa Nimrod a trait cu mult timp inainte de Avraam .Mohammed obisnuia sa faca confuzii intre personajele biblice si sa le plaseze in alt secol decat cand au trait cu adevarat.
-Sura 6:76 spune ca numele tatalui lui Avraam era Azar .Biblia insa spuna ca era Terah(Geneza 11:27)
-Sura 5:73,75,116 spune ca conceptul crestin de Trinitate inseamna Dumnezeu,Iisus si FECIOARA MARIA.Insa Trinitatea inseamna Dumnezeu,Iisus hristos si Duhul Sfant.Cum pot spune oare musulmanii ca islamul face parte din religiile iudaica si crestina cand islamul nu cunoaste nici macar unul dintre cele mai importante concepte crestine?!
-Sura 28:8,9 spune ca sotia Faraonului este cea care l-a adoptat pe Moise,insa Biblia spune ca fiica Faraonului l-a adoptat.
-Yusuf Ali si Dictionarul concis al islamului confirma ca Zul-Qarinain din Coran este Alexandru cel Mare.In Coran scrie ca Alexandru cel Mare a fost musulman si ca a trait pana la o varsta inaintata.Insa el a trait intre 356-323 inainte de HRISTOS.Deci,nici urma de musulman pe vremea aceea.
-Coranul spune ca Kaaba a fost construita de Adam si reconstruita de Avraam.Adevarul este ca a fost construita de pagani pentru a venera o piatra neagra cazuta din cer.Iar Avraam nu a trait niciodata la Mecca.
-Coranul spune ca Aaron era fratele Fecioarei Maria(19:28).Insa,Aaron este un personaj din Vechiul Testament ,frate cu Moise care a trait cu mii de ani inainte de Fecioara Maria.
Aceste sunt doar cteva erori...am sa revin si cu erorile stiintifice.
Vezi VIDEO

Bataia femeii in islam-permis sau interzis?

2010-03-17T13:58:00.000-07:00

Permite islamul ca barbatul sa-si bata sotia?

Raspunsul este DA,daca aceasta nu face ceea ce ii spune el.Bataia trebuie sa aiba loc daca femeia nu indeplineste cererile sotului sau.Insa,aceasta intervine ca un ultim mijloc,prima oara trebuie sa-i vorbeasca ,apoi s-o paraseasca in pat si daca nici atunci nu se indreapta,barbatul are dreptul dat de Allah sa-si bata sotia.

Sa vedem ce spune Coranul cu privire la bataia femeii:
4:34…..Pe acelea de a caror neascultare va temeti,povatuiti-le,parasiti-le in paturi si loviti-le.Dar daca ele revin si asculta de voi,atunci nu mai cautati pricina impotriva lor.

Alte versete din Hadith( carte cu marturiile celor care au stat in preajma profetului Mohammed).Verifica aceste versete de la o sursa sigura http://www.usc.edu/schools/college/crcc/engagement/resources/texts/muslim/hadith/abudawud/

Muslim (4:2127) Mohammed a lovit-o in piept pe sotia sa favorita(Aisha in varsta de 9 ani) cand a parasit casa fara voia sa.Aisha povesteste:”m-a lovit in piept ceea ce mi-a cauzat durere”

Abu Dawud 2142 “Profetul(pacea fie asupra sa) a spus: Un barbat nu va fi intrebat de ce isi bate sotia”

Abu Dawud 2141 ….Cand Umar a venit la Apostolul lui Allah(pacea fie asupra sa) si a spus: femeile au prins curaj in fata barbatilor lor,el(profetul) le-a dat voie sa le bata”

Dupa legea islamica,un sot isi poate lovi sotia pentru oricare dintre urmatoarele 3 motive:
-ii refuza dorintele sexuale
-iese din casa fara permisiunea lui
-ignora datoriile religioase.
In cazul in care il inseala,atunci are dreptul sa o omoare.
Analistii musulmani spun ca Mohammed a comandat ca femeile sa nu fie lovite in anumite situatii,dar de fapt se bazeaza pe ceea ce a spus inainte de lupta sau in timpul luptei cu tribul Banu Qurayza cand a ordonat ca toti barbatii sa fie omorati iar femeile si copiii sa fie luati ca sclavi.

Insa,de fapt sunt nenumarate cazurile in care Mohammed a omorat femeile in cele mai brutale moduri.Unul dintre ele este Asma bint Marwan,o mama a 4 copii care a scris un poem ce-i critica pe locuitorii Medinei pentru ca il acceptau pe Mohammed dupa ce acesta a ordonat omorarea unui batran.In acest caz,asasinii profetului i-au tras femeii copilul care dormea la pieptul ei si au injunghiat-o mortal.
Dupa cucerirea Meccai ,Mohammed a ordonat de asemenea omorarea unei sclave care compusese cantece care il atacau.

In concluzie,si Coranul si Hadith permit lovirea sotiei in anumite circumstante,dupa modelul pe care l-a dat musulmanilor Profetul Mohammed.
VEZI VIDEO IN ROMANA DESPRE CUM TREBUIE BATUTA FEMEIA IN ISLAM

Viata Maicii Domnului

2010-02-17T06:03:00.000-08:00

Multi nu stiu prea multe despre viata Maicii Domnului din cauza ca Biblia nu ne da prea multe detalii ,insa exista si alte carti scrise de alti apostoli care ,insa nu au fost insluse in Biblie pe motiv ca nu sunt inspirate de Duhul Sfant ,dar ele raman in picioare ca autenticitate.Una dintre aceste carti este Evanghelia lui Iacov care ne da mai multe informatii despre cum a trait Maica lui Dumnezeu.
Eu am creat un clip pe baza cartii "Viata Maicii Domnului" de Arhimandrit Vasilios Bacoianis Editura Cartea Ortodoxa,pe care o si recomand spre citire,in scopul de a completa informatiile crestinilor despre Preasfanta Fecioara Maria.
Il puteti vedea aici:

O tanara musulmanca ingropata de vie de parinti

2010-02-04T23:44:00.000-08:00

Crimele de onoare sunt o practica obisnuita pentru tarile islamice.Daca o fata se intalneste cu un non-musulman,sau Doamne fereste de mai rau,parintii acesteia au dreptul sa o omoare.

Crima s-a petrecut in Turcia,tanara avea 16 ani si a fost gasita cu pamant in plamani si stomac, ceea ce demonstreaza ca a fost ingropata de vie.Tatal si bunicul sau au decis s-o omoare dupa ce aceasta s-a intalnit cu persoane de sex masculin.

In 2003,Parlamentul iordanian a propus o lege care sa intareasca pedepsele pentru crimele de onoare,insa islamistii si conservatorii s-au opus,spunand ca aceasta lege ar viola traditiile religioase si ar distruge familiile si valorile.

Deci,in prezent un parinte musulman care isi omoara copilul nu pateste nimic, aceste crime sunt incurajate de invataturile islamice pentru a pastra controlul asupra populatiei si pentru a impiedica independenta femeilor.

Pavel Corut-bogat intelectual,sarac spiritual

2010-02-03T01:59:00.000-08:00

Pavel Corut,scriitorul cel mai in voga al anilor '90 a dovedit inca o data ca nu este de ajuns sa fii un om cult pentru a intelege lucrarea lui Dumnezeu,ci ai nevoie de o trezire spirituala si deschidere catre intelegerea tainelor lui Dumnezeu
In emisiunea de la OTV,acest scriitor ilustru a batjocorit in cel mai josnic mod Sfanta Scriptura si pe Iisus Hristos.Daca si-ar fi iubit atat de mult neamul,macar din dragoste pentru poporul roman,care este un popor credincios,nu ar fi aruncat cu atata noroi in credinta crestina.
Sa nu spunem ca nu ne-a atentionat Dumnezeu in Sfanta Scriptura despre acesti oameni culti-slujitori ai diavolului..Caci iata ce zice:
Coloseni 2:8
" Luaţi aminte să nu vă fure minţile cineva cu filozofia şi cu deşarta înşelăciune din predania omenească, după înţelesurile cele slabe ale lumii şi nu după Hristos. "

Asa cum a spus si domnul Becali in interventia sa telefonica,diavolul nu-si alege un prost pentru a-i sluji,ci oameni destepti caci altfel lumea nu i-ar crede.

VEZI VIDEOhttp://www.youtube.com/watch?v=P_cHYzz7Bk8

Citatele marilor personalitati despre Biblie

2010-02-01T06:13:00.000-08:00

Abraham Lincoln -al Vl-lea presedinte al Americii
"Eu cred ca Biblia este cel mai mare dar dat vreodata omului.Tot ce e bun de la Mantuitorul lumii nu este dat prin intermediul acestei Carti".

Willian Ewart Gladstone- fost prim-ministru al Marii Britanii
"Am cunoscut 95 dintre oamenii mari ai timpurilor mele si din acestia,87 au fost oameni formati de Biblie .Biblia poarta amprenta unei origini speciale si intre ea si toti care incearca sa o concureze se afla o distanta incomensurabila".

George Washington
"Este imposbil sa guvernezi lumea cum se cuvine fara Dumnezeu si fara Biblie"

Napoleon
"Biblia nu este o simpla carte ,ci o creatie vie,care are puterea de a-i cuceri pe toti cei care i se impotrivesc"

Regina Victoria
"Cartea aceasta sta la baza suprematiei Angliei"

Daniel Webster-important om politic american
"Daca vom continua sa ne calauzim dupa principiile Bibliei ,tara noastra va merge in continuare din bine in mai bine"

Thomas Carlyle -autor si istoric scotian
"Biblia este rostirea cea mai adevarata din cate au izvorat vreodata pe calea slovelor din sufletul omului.Prin ea,ca preintr-o fereastra divin deschisa ,toti oamenii pot privi spre linistea si seninatatea eternitatii"

Tohn Ruskin -scriitor si filosof englez
"Oricare ar fi meritul vreuneia dintre scrierile mele ,el se datoreaza pur si simplu faptului ca ,in copilaria mea,mama si-a facut obiceiul de a -mi citi zilnic un fragment din Biblie ,punandu-ma sa invat o parte pe dinafara"

Charles A. Dana -important jurnalist american
"Batrana si venerabila Carte ramane in continuare in picioare ,iar pamantul acesta de veacuri ,cu cat ii vor fi mai rasfoite si cantarite pagininile ei,cu atat mai mult el va sustine si va ilsutra paginile Cuvantului Sacru"

W H Seward -important om politic
"Toata speranta unui progres uman atarna de influenta mereu crescanda a Bibliei"

TT S Grant
"Biblia este ancora libertatilor noastre"

Horace Greely -important om politic
"Este imposbil sa inrobesti mental ori social un popor care citeste Biblia.Principiile Bibliei constituie temelia libertatii umane"

Andrew Jackson -important om politic
"Cartea aceasta,domnule,e stanca pe care se sprijina republica noastra"

Robert E Lee -unul din cei mai respectati generali din istoria militara americana
"Prin toate nelinistile si suferintele mele,Biblia o data macar nu a incetat sa-mi dea lumina si tarie"

Lord Tennyson -poet englez
"Lectura Bibliei este o educatie in sine"

Tohn Quincy Adams -al lV-lea presedinte al Americii
"Atat de mare e veneratia mea pentru Biblie,incat cu cat mai repede vor incepe copiii mei sa o citeasca ,cu atat mai increzatoare va fi speranta mea ca ei vor deveni cetateni ai tarii lor si membrii respectabili ai societatii "

Immanuel Kant-filosof
"Existenta Bibliei,ca o carte pentru popor,este cel mai mare bine pe care l-a trait rasa umana.Fiecare incercare de a o minimaliza este o crima impotriva omenirii"

Charles Dickens-romancier
"Noul Testament este cea mai buna carte care s-a cunoscut ori se va cunoaste vreodata pe lume"

Sir William Herschel-muzician si astronom german
"Toate descoperirile umane par sa fi fost facute doar pentru a confirma tot mai mult si mai puternic adevarurile cuprinse in Sfanta Scriptura"

Sir Isaac Newton- om de stiinta englez,matematician,fizician si astronom
"Exista mai multe semne sigure de autencitate in Biblie decat in orice istorie profana"

Goethe-poet german si ilustru ganditor
" Oricat ar continua cultura sa progreseze,oricat de departe ar ajunge progresul stiintelor naturii si oricat s-ar extinde capacitatea mintii umane -acestea nu vor putea depasi niciodata elevatia si cultura morala a crestinismului"

John Barth-scriitoe american
"Biblia nu este cuvantul omului despre Dumnezeu ,cu cuvantul lui Dumnezeu despre om"

Henry Ward Beecher-politician american
"Biblia este harta lui Dumnezeu dupa care sa te ghidezi ,sa te fereasca de fundul marii ,sa -ti arate unde este portul si cum ajungi la el fara sa esuezi pe stanci sau bancuri de nisip".

Patrick Henry-unul din "parintii fondatori" ai natiunii americane
"Biblia valoreaza cat toate celelalte carti care s-au scris vreodata"

VEZI SI VIDEO http://www.youtube.com/watch?v=XXr8ZErA2BQ

Iisus Hristos in Coran

2010-02-01T05:55:00.000-08:00

Ce spune Coranul despre Iisus Hristos?

In islam,Iisus Hristos nu a fost mai mult decat un simplu profet printe alte mii de profeti

Islamul ne indeamna sa-l urmam pe Profetul Mohammed,acesta fiind considerat ultimul profet care a adus ultimul mesaj omenirii

Adica,nu trebuie sa urmam invatatura lui Iisus Hristos,de iubire,iertare,toleranta si acceptare a pacatosului ci trebuie sa urmam invatatura profetului Mohammed:

2,216. V-a fost prescrisã lupta, chiar dacã ea vã este neplãcutã

4,74. Sã lupte, asadar, pe calea lui Allah aceia care dau viata lumeascã
de acum pentru Viata de Apoi! Iar aceluia care luptã pe calea lui
Allah, de va fi ucis sau de va birui, Noi îi vom da mare rãsplatã!

8,39. Si luptati împotriva lor pânã ce nu va mai fi ispitã si pânã ce
religia va fi în întregime pentru Allah!

Islamul ne spune ca,crestinii au schimbat Biblia,de aceea a fost nevoie ca Dumnezeu sa ne mai trimita un mesager-in persoana profetului Mohammed

In islam,a spune ca Iisus Hristos a fost Fiul lui Dumnezeu este un pacat de moarte.Allah,spune Coranul,nu ar putea avea un Fiu

Dar,spun eu,ar putea avea ca si profet un criminal?

9, 5. Iar când se vor încheia lunile cele sfinte, atunci omorâti-i pe
idolatri oriunde îi aflati! Prindeti-i, împresurati-i si întindeti-le lor
orice cursã! Însã dacã ei se cãiesc, împlinesc Rugãciunea si achitã Dania(taxa pentru crestini si evre), atunci dati-le lor drumul, cãci Allah este Iertãtor, Îndurãtor

Sau un pedofil?

„Povestit de Aisha ca Profetul a scris contractul de casatorie cu ea cand avea 6 ani si si-a consumat casatoria cand ea avea 9 ani”Bukhari Vol 7,65

Coranul spune ca Iisus de fapt nu a murit si nu a inviat,ci a fost schimbat cu un alt barbat care semana cu El,pe care l-au rastignit.

Biblia spune ca daca Iisus nu a murit si nu a inviat,atunci toata credinta noastra este in zadar.

Deci,islamul neaga toata credinta crestina.

Desi ii neaga divinitatea,islamul spune ca Iisus se va intoarce pe pamant si ne va judeca,iar pe crestini ii va renega pentru ca L-au facut Fiul lui Dumnezeu si pentru ca nu au crezut in religia lui Mohammed.

Ce rost ar fi avut ca Dumnezeu sa mai trimita un alt mesager,dupa ce Iisus a adus Legea desavarsita?S-a trecut de la legea lui Moise-“ochi pentru ochi si dinte pentru dinte”-o lege care nu te mantuia si care nu era adresata intregii lumi,la principiile Mantuitorului Iisus-de iubire si iertare a pacatosului,Acesta incheind revelatiile divine.Ca mai apoi,sa vina un profet nou,cu o alta limba si cu o lege care te intoarce la Legea Vechiului Testament,adica in loc sa ridice omul,il aduce la un stadiu inferior.

Nu are nici o logica trimiterea unui nou profet.

De aceea,aceasta venire a profetului Mohammed se rezuma la profetia biblica:

matei 24: 24. Caci se vor ridica hristosi mincinosi si prooroci mincinosi si vor da semne mari si chiar minuni, ca sa amageasca, de va fi cu putinta, si pe cei alesi.
25. Iata, v-am spus de mai înainte

matei 7:15. Feriti-va de proorocii mincinosi, care vin la voi în haine de oi, iar pe dinauntru sunt lupi rapitori.

Permisiunea de a minti in islam

2010-02-01T04:04:00.001-08:00

Da! In islam ,Allah iti da permisiunea de a minti.Daca este in interesul islamului,un musulman se poate folosi de minciuni pentru a apara sau pentru a face islamul sa para mai frumos.Asta se numeste Taqyiia,adica permisiunea de a minti a musulmanului in interes religios.De minciuni se folosesc si barbatii musulmani cand le promit femeilor de alte religii o viata paradisiaca,faptul ca nu trebuie sa-si schimbe religia daca se casatoresc..apoi incepe calvarul.

2:225 "Allah nu va cere socoteala pentru vorbele nechibzuite din juramintele voastre ,ci el va cere socoteala pentru ceea ce inimle voastre au dobandit"

Vedeti acest videoclip tradus in romana,un musulman explica cand poti minti,astfel incat sa fii conform cu coranul. Asa cum ei mint,asa si diavolul l-a mintit pe profetul Mohammed cand i-a dictat Coranul.
http://www.youtube.com/watch?v=D8TNd6frRLo

Au inventat crestinii dogmele crestine sau sunt ele conforme cu Biblia?

2010-02-01T02:43:00.000-08:00

Cateva intrebari si raspunsuri care dovedesc ca ortodoxia este conforma cu Sfanta Scriptura.

1.De ce spun crestinii ca Iisus este Fiul lui Dumnezeu?A spus Iisus sau Dumnezeu asa ceva?

Raspuns: Luca 9:35 "Si glas s-a facut din nor,zicand: Acesta este Fiul Meu cel ales,de Acesta sa ascultati"
Luca 3:22" Si s-a coborat Duhul Sfant peste El,in chip trupesc,ca un porumbel,si s-a facut glas din cer: Tu esti Fiul Meu cel iubit ,intru Tine am binevoit"
Luca 10:22 "Toate mi-au fost date de catre Tatal Meu si nimeni nu cunoaste cine este Fiul decat numai Tatal,si cine este Tatal decat numai Fiul si caruia voieste Fiul sa-i descopere"

2.De ce iL cinstesc crestinii pe Iisus Hristos la fel ca pe Dumnezeu?

Raspuns: Ioan 5:22 "Ioan nu judeca pe nimeni,ci toata judecata a dat-o Fiului .
5:23 "Ca toti sa cinsteasca pe Fiul cum cinstesc pe Tatal.Cine nu cinsteste pe Fiul ,nu cinsteste pe Tatal care L-a trimis"
Ioan 5:30 :iar Eu si Tatal Meu Una suntem"
Ioan 10:37 "Daca nu fac lucrarile Tatalui Meu,sa nu credeti in Mine.
10:38 "Iar daca le fac,chiar daca nu credeti in Mine,sa credeti in aceste lucrari ,ca sa stiti si sa cunoasteti ca Tatal este in Mine si Eu in Tatal "

3.De ce se inchina crestinii lui Iisus Hristos si de ce ii cer Lui ajutorul?

Raspuns: Ioan 9:.. Crezi Tu in Fiul lui Dumnezeu?
Ioan 9:36 "El a raspuns si a zis :Dar cine este Doamne ca sa cred in El?
Ioan 9:37 "L-ai si vazut.Si Cel ce vorbeste cu tine ,Acela este.
Ioan 9:38 Iar El a zis: cred Doamne si S-A INCHINAT LUI".

Ioan 16:23 "Tot ce veti cere de la Tatal in numele Meu,El va va da"
Ioan 14:13 "Si orice veti cere intru numele Meu, aceea voi face ca sa fie slavit Tatal intru Fiul ..daca veti cere ceva in numele Meu ,Eu voi face"
Ioan 12:45" Cel ce Ma vede pe Mine,vede pe Cel ce M-a trimis pe Mine.
Ioan 12:26 "Daca-Mi slujeste cineva,sa-Mi urmeze si unde sunt Eu,acolo va fi si slujitorul Meu.Daca-Mi slujeste cineva,Tatal Meu il va cinsti".

4.Este preotia o inventie a crestinilor (ortodocsi si catolici) sau exista in Biblie?

Raspuns: Fapte 14:23 "Si hirotonindu-le preoti in fiecare biserica,rugandu-se cu postiri ,i-au incredintat pe ei Domnului in care crezusera"

5. De ce se spovedesc crestinii preotilor?

Raspuns: Ioan 20:22 "Si zicand acestea, a suflat asupra lor si le-a zis: Luati Duh Sfant ,carora le veti ierta pacatele le vor fi iertate si carora le veti tine,vor fi tinute".
Fapte 19:18 " Si multi dintre cei ce crezusera veneau sa se marturiseasca si sa spuna faptele lor".

6.De ce ating si saruta crestinii hainele preotilor?

Raspuns: Fapte 5:11 " Si Dumnezeu facea prin mainile lui Pavel,minuni nemaintalnite.
5:12 Incat si peste cei ce erau bolnavi se puneau stergare sau sorturi purtate de Pavel si bolile se indepartau de ei,iar duhurile cele rele se departau de ei.
Fapte 5:15 "Incat scoteau pe cei bolnavi in ulite si-i puneau pe paturi si pe targi ,ca venind Petru ,macar umbra lui sa umbreasca pe vreunul dintre ei"

7.Exista in Biblie dovezi despre puterea sfintelor moaste pe care le cinstesc crestinii astazi?

Raspuns: " 4 Regi 13:21 "Cand ingropau un mort,s-a intamplat ca cei ce-l ingropau sa vada una din aceste cete si speriindu-se,au aruncat mortul in mormantul lui Elisei si a inviat si s-a sculat pe picioarele sale"

8.Este Sfanta Treime o inventie a crestinilor?

Raspuns: Ioan 5:7 "Caci 3 sunt care marturisesc in cer: Tatal,Cuvantul (Iisus) si Sfantul Duh ,si acesti 3 Una sunt".
Matei 28:19 "Drept aceea,mergand ,invatati toate neamurile ,botezandu-le in numele Tatalui,al Fiului si al Sfantului Duh.

9.De ce face Dumnezeu minuni mai mult in locurile unde traiesc oameni credinciosi (la tara de exemplu) si nu atat de mult in orasele unde crestinii traiesc dupa poftele lor?

Raspuns: Matei 13:58 "Si n-a facut acolo multe minuni ,din princina necredintei lor"

10.De ce mananca crestinii carne de porc?

Raspuns: Matei 15:11 "Nu ceea ce intra pe gura spurca pe om,ci ceea ce iese din gura ,aceea spurca pe om.
15:17 Nu intelegeti ca tot ce intra in gura se duce in pantece si se arunca afara?
15:18 Iar cele ce ies din gura ,pornesc din inima si acelea spurca pe om"
VEZI SI VIDEO
http://www.youtube.com/watch?v=aBv6YydK8I8